asha, shi?

In mod clar nu se poate, dar azi...

2010-07-02T13:31:00.015+03:00

imi doresc miros de iarba proaspat cosita,
mi-e dor de patura in iarba inalta si de cer albastru si de vin alb rece din pahare cu picior sub un nuc mare,
mi-e dor de iarba rece, umeda si cruda sub talpile goale,
azi mi-as dori un hamac, liniste si o carte si lumea departe...departe.
Azi mi-as dori ca pentru o data in viata sa pot sa am totul, sa nu am senzatia ca pierd chiar si atunci cand castig, sa nu trebuiasca sa renunt mereu la ceva, sa nu trebuiasca sa se schimbe lucrurile mereu, ci, pentu o data, sa pot...pastra totul...n-ar fi frumos?
Azi visez la curte de casa boiereasca si pian si Chopin si noapte si stele multe si faclii putine.
Azi imi e dor de vremurile in care inca ma puteam minti,
azi as vrea sa cred din nou in oameni si in prietenii pe care cred ca i-am pierdut, dar pe care, de fapt, nici nu i-am avut,
as vrea sa vad din nou oamenii asa cum vreau si cum sper sa fie, nu cum sunt...unele minciuni sunt mai frumoase,
as vrea sa cred din nou ca prieteniile se construiesc in timp si impreuna, ca oamenii vad si inteleg si invata, chiar daca nu imediat.
Azi mi-as dori sa am un caine mare si blanos si bun, pe care sa-mi sprijin capul cand sunt trista si sa-l mangai si sa treaca totul.
Azi mi-e dor sa fiu copil si sa mananc fructe din copac si rosii din gradina de la bunica si sa sar gardul si sa am genunchii juliti si hainele pline de praf si mi-e dor de povesti cu bunica pe banca, noaptea, sub cerul plin de stele, doar noi doua, mi-e dor de senzatia ca timpul nu exista, ca suntem doar noi doua si miliardele de stele si varful de jar incandescent al tigarii ei.

Azi as vrea sa nu fi fost nevoie de atatea lectii in ultimele luni ca sa inteleg, ca sa vad ca am alaturi un iubit, camarad si prieten; sa inteleg ca oamenii nu invata si nu deschid ochii; sa-mi amintesc de faptul ca uneori a iubi inseamna a-l lasa pe celalalt sa fie el, acolo, unde si cu cine doreste si ca atunci cand cineva se intinde pe jos in fata ta nu o face din lipsa de demnitate si ca asta nici nu-ti da tie dreptul sa-l calci in picioare; ca sa inteleg ce inseamna sa iubesti si cu puterea asta sa poti merge mai departe, peste orice, catre orice; ca sa nu uit ca nu trebuie sa-ti fie teama de judecata nimanui in afara de propria-ti judecata, e cea mai aspra si singura de care nu poti scapa.

Azi mi-e pofta de un bol mare de supa de rosii.
Azi mi-as dori ca atunci cand privesc in urma sa nu vad ca de atatea ori am triat si am facut curatenie in jurul meu si am zis de fiecare data ca e ultima si ca am lasat doar oamenii care conteaza, dar ca am revenit periodic si am mai taiat inca putin si inca putin...pana cand a trebuit sa o fac si atat de aproape incat ma sperie.
Azi visez la un lac cu apa limpede si proaspata si cu flori colorate pe margini si visez la o baie lunga, vesela, eliberatoare.
Azi mi-as dori sa am sufletul mai linistit si sa nu mai simt oboseala care ma apasa de ani de zile.
Azi « I wish I was a punk rocker with flowers in my hair »,
as vrea sa rad cu pofta si sa pot din nou sa cred.
azi....dar nu se poate....

...and smell the flowers!

2010-03-02T09:44:00.000+02:00

mai mult decat activia

2010-02-08T16:32:00.004+02:00

daca ai probleme cu tranzitul intestinal am inteles, mananci activia, dar ce naiba te faci cand afli ca vei suferi de "tranzit planetar"?!
si am zis ca ma simt cam balonata dimineata! nu m-a crezut nimeni!

culmea facebook-ului partea a doua

2010-01-30T17:28:00.004+02:00

in prima parte ne-am minunat, acum partea a doua:

ruda respectiva raspunde....a 2-a zi (!!!): "acum sunt la munca, dar o sa ajung acasa mai tarziu si o sa fac tot posibilul sa reusesc sa te sun pentru ca trebuie sa vorbim! "

si eu care pana acum am crezut ca de fapt culmea facebook-ului este sa-ti actualizezi facebook-ul de pe twitter! ce naiva sunt uneori!

It's Been Lovely But I Have To Scream Now

2010-01-29T13:01:00.006+02:00

mai vechi si mai noi:

"am fost la adresa respectiva, dar usa era inchisa. Ne-am invartit de mai multe ori in jurul cladirii, dar nu s-a intamplat nimic" - poate trebuia sa va invartiti mai repede, like Superman!

"io sono....aaaaa.....sonoooo....aaaa....sonoooooo" - cine sunt eu si ce caut aici, care e sensul vietii? Nu vrei sa ma suni cand iti amintesti? "sonoooo.....un italiano!" - vero? con la chitarra in mano? am inteles, suntem la ora la care spunem lucruri evidente, right?!

"fiti amabila, eu am trimis un e-mail pe adresa lui X si nu stiu daca l-a primit X sau Dvs." - nu stiu, pai sa vedem: pe ce adresa ai trimis mesajul? a lui! ok! deci, cine a primit oare mesajul?.... hai ca poti! mai incercam o data? Deci: pe ce adresa ai trimis mail-ul? .................

magazin, o vanzatoare, un xerox cu "personalitate", un client care doreste sa xerox-eze ceva inca o Dna la coada. La un moment dat Dna, agitata ca trebuia sa revina la birou si vanzatoarea incerca sa faca aparatul sa functioneze, zice catre Dl. respectiv:
"Uitati cum facem! Veniti cu mine, ca eu lucrez la coltul strazii si va rezolv eu imediat!" - no comment

"- alo
- alo, buna ziua
- buna ziua
- pe dumneavoastra trebuia sa va sun?" - cu siguranta nu! ma ierti ca am ridicat receptoru'

culmea facebook-ului

2010-01-29T10:43:00.006+02:00

scrii pe "wall"-ul unei rude foarte apropiate, dar care sta in alt oras, ca ti-e foarte dor de ea si o rogi sa te sune cat de curand ca sa mai stati de vorba................

ce dracu' s-a intamplat cu bipurile fratilor?!!!!!!!!

capsatoru'

2010-01-25T13:03:00.003+02:00

s-a stricat pentru ca MUNCESC!

Si eu cand muncesc stric tot!

Stop chasing shadows...Just enjoy the ride

2010-01-23T12:06:00.001+02:00

dincolo de cuvinte...sunt oameni...

2010-01-18T22:50:00.009+02:00

in memoriam poetului, cantautorului, scriitorului, traducatorului, redactorului...dar mai ales omului Augustin Fratila

in ultimul interviu, publicat in revista Luceafarul, spunea: “N-am făcut niciodată nici cel mai mic efort de a cultiva vreo relaţie, m-am lăsat doar în voia valului – asumându-mi riscurile de rigoare, – am lăsat destinul să lucreze pentru mine, să-mi arate dacă trebuia să fiu acolo ori nu. Asta m-a costat, însă: imagine, notorietate, carieră, viaţă de familie, viaţă socială… n-a fost zi să nu plătesc preţul dezordinii, aventurii mele existenţiale”
in 2005 cand l-am sunat sa-l intreb daca ma primeste la lansare aproape ca i-au dat lacrimile, nu se astepta...n-am vrut sa plec fara sa-l rog sa-mi dea dedicatii pe discuri...pe unul dintre ele mi l-a daruit ca pe "aceasta Troia a sufletului meu" si nu stiu sa fi primit vreodata o dedicatie mai frumoasa...inainte de a se intoarce in mijlocul oamenilor care-l iubeau m-a privit in ochi si mi-a dat un sfat pe care acum il privesc altfel, dar nu l-am uitat niciodata si l-am purtat mereu cu mine in speranta ca intr-o zi voi fi in stare sa-l simt si sa-l inteleg cu adevarat: "Sa fii fericita! Cu orice pret!"...si nu era nimic egoist, rautacios, incrancenat in sfatul lui, in privirea lui,in voce (niciodata nu era)...de-abia acum am inteles...de-abia acum am inteles ca nu trebuie sa ma tem de pretul pe care va trebui sa-l platesc...
n-am apucat niciodata sa-i multumesc pentru ca mi-a facut onoarea de a ma primi in viata lui...intr-un fel sau altul...
as vrea sa-i multumesc pentru multe, prea multe lucruri...a fost primul om cu care am lucrat vreodata si as vrea sa-i spun cat de mult a insemnat pentru mine privirea lui blanda, intelegatoare, din spatele rotocoalelor de fum...as vrea sa-i spun ca...ca as fi dorit sa-mi creez ocazia de a-i spune cat ii datorez si cat il respect...dar mi-a fost intotdeauna teama sa nu par deplasata...acum mai pot doar sa ma duc maine sa-mi iau ramas bun...

quotes of the day part two

2010-01-18T16:03:00.002+02:00

- Alo, aaaa, fiti amabila, cu Dvs. am vorbit mai devreme?
- Da, tot cu mine (va recunosc dupa accent)
- Stiti, vroiam sa va intreb, peste drum de noi sunteti tot voi?
- (?!/$£?=&) Da, sediul nostru este vis-a-vis de al Dvs.
- Ah, aaaa, nu, adica peste drum de voi suntem tot noi?

(Well, nu stiu, asta probabil ar trebui sa stiti voi! Pana una alta ma duc pana afara sa verific, poate ne-au mutat naibii astia cu totul si eu nu stiu!)

priceless

2010-01-18T13:41:00.008+02:00

dupa ce ne-am lamurit ca daca l-am invitat pe "Ambasadorul X" si ne confirma "Excelenta sa Ambasadorul X" este vorba despre aceeasi "X", adica tot persoana pe care am invitat-o si nu alta, urmeaza o noua revelatie, desi cred ca e mai mult o consecinta:

"domnul Ambasador are grad de excelenta"

Later edit: daca Ambasadorul are grad de excelenta, atunci excelenta are si ea obligatoriu grad de Ambasador? Adica asta inseamna ca orice excelenta are grad de Ambasador? Sau e gradul unui Ambasador? Si daca da, cum ramane cu "premiile de exelenta in..."?!

Lhasa

2010-01-04T11:12:00.000+02:00

I love Bucharest in slow/snow motion

2009-12-18T18:39:00.004+02:00

drumul spre munca: 2 ron
tigari: 7 ron

sa vezi bucurestiul in slow motion: priceless!

senzationala imaginea masinilor care se miscau la pas, in liniste, ca in transa pe bulevarde!

ce sa zic: nu iubesc frigul, da' prea e frumoasa ninsoarea asta...nu mai avem gri, doar alb! nu mai avem claxoane....o senzatie de parca toata lumea s-ar misca inceeeeet ca sa nu trezeasca un musafir...shhh

despre cum mi-am gresit cariera

2009-12-17T15:13:00.002+02:00

"bioenergeticianul e blocat in trafic din cauza ninsorii, da' a zis sa nu ne facem griji, se pare ca ne lucreaza de la distanta"

...well, stiam eu ca exista o meserie si pt mine pe lumea asta! trebuia sa ma fac bioenergetician! cine nu-si doreste sa poata spune: "nu pot ajunge la birou, dar, stati linistit, lucrez de la distanta", sau "va lucrez de la distanta", in functie de meserie si birou.

din seria "unora le place ceapa"...

2009-12-17T12:43:00.005+02:00

...incercati sa mergeti cu metroul pe ruta Piata Iancului - Gara de Nord seara pe la 18.00...veti fi surprinsi sa descoperiti ca, literally, TUTUROR LE PLACE CEAPA!
si daca tot ati ajuns la Gara de Nord, va propun o scurta plimbare, stiu ca e zapada, da'...hai cu tupeu! mergeti spre Str. Witting...pe coltul din stanga veti descoperi:
"Coco's Hotel"!

dupa KK Hotel, acum cineva s-a gandit sa fie mai subtil!

pe final o dorinta...: mi-as dori sa nu fi chiulit la lectiile despre "psihologia idiotului", acum se dovedesc a fi foarte utile. O sa caut cursuri de perfectionare!

...si un sfat: Abandon the search for Truth; settle for a good fantasy.

And when Winter comes around / You'll need your winter shoes

2009-12-17T12:31:00.003+02:00

dilema noua...

2009-12-14T16:29:00.007+02:00

cand eram tanara si inocenta, ca un boboc de trandafir, si ajungeam (intotdeauna intamplator, se intelege) in locuri ale pierzaniei urbane precum fly, ma abordau tot soiul de personaje care mai de care mai aghezmuite (si, credeti-ma, lupta era stransa la capitolul asta).

ehi bine, acum ca sunt un trandafir in toata regula, ce mai, acum cand am inflorit de-a binelea (sper sa nu ma si ofilesc prea repede) se pare ca am mare succes la cei care merg in carciuma ca sa bea apa plata si cel mult cafea (cu mult zahar ca le-a scazut glicemia).
the funny part with this guys e ca se cred mereu mult mai isteti decat tine si asta numai pentru ca tu bei vodka si ei apa, ceea ce nu inteleg ei e, cum ii spuneam unui domn acum cateva saptamani: "I'm smart too when I'm sober!".
mai simpatic a fost ca Dl. din aceasta saptamana m-a abandonat la un moment dat, fara prea multe explicatii, probabil pentru ca nu m-am aratat interesata de viata lui sentimentala, din seria: e problema ta si nu a mea! asa ca s-a mutat fix vis-a-vis de mine, iar in momentul in care am vrut sa plec, s-a precipitat sa ma intrebe: "ce faci? pleci? " well, honey, nu! asa imi place mie sa stau cu fularul si paltonul pe mine, nu mai stiu cum sa atrag atentia. Uite, ca bonus imi pun si caciula de blana si incep sa dansez frenetic.

In alta ordine de idei, n-a fost chiar asa rau, in fond sa nu uitam ca de multe ori mr. rude, mr. cheap and mr. married are the same guy!

Si, ca sa nu ramanem doar cu dileme noi, sa reeditam si una veche, si prin veche I mean foarte veche: cum se numeste acel animal biped care, desi vede ca, vreme de patru ani, in fiecare zi, isi ia haina de pe spatarul scaunului murdara de la talpile cuiva, nu se gandeste nici macar o data sa-si puna haina in alta parte?

asteptam raspunsurile pe adresa redactiei

pana una alta sa nu ne agitam, in fond, dupa cum canta cineva:

"e noapte in Madagascar
si intreaga jungla face nani.
Sunt linistiti hipopotamii
sub raza lunii de clestar "

doar o poveste...

2009-12-03T13:44:00.008+02:00

A fost odata, ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, intr-un tinut indepartat, o Printesa. Printesa noastra era frumoasa, dar nu ca orice alta Printesa, ea era mult, mult mai frumoasa, pentru ca frumusetea ei era...perfecta. Se zvonea prin regat cum ca, la nasterea ei, insusi Creatorul s-ar fi minunat. Dar, desi perfecta, ca orice Printesa avea si ea cosite aurii ce-i ajungeau pana la talia subtire. Ochii ii erau de un albastru nemarginit, iar zambetul ei putea alunga un uragan.
Dar Printesa noastra nu era singura, ea avea si un Print. Si cum altfel ar fi putut fi acest print daca nu...aproape perfect. Printul ei fusese candva un broscoi pe care simpla atingere a Printesei noastre il transformase intr-un Print mandru si chipes. Era inalt ca bradul si puternic, viteaz si mereu surprinzator. Avea fruntea inalta si parul ca de abanos, dar, nu era inca perfect. Insa Printesa noastra avea grija ca in fiecare dimineata sa-i dea sa bea, cu blandeatea-i perfecta, un decoct, intocmai pregatit pentru ca transformarea Printului nostru sa fie desavrsita.
Dar, in ciuda usoarei lui imperfectiuni, Printul si Printesa noastra se iubeau nebuneste. Isi petreceau zilele in palatul perfect al Printesei noastre. Era un palat mare si luminos si fiecare incapere fusese aranjata cu grija de mainile delicate ale Printesei, fiecare colt radia caldura si perfectiune.
Sa nu va imaginati insa ca Printul si Printesa noastra traiau singuri in palatul lor de clestar, nici vorba! Eroii nostri aveau supusi loiali, pe care, in perfectiunea lor princiara, nu-i tratau nicicand ca pe niste slujitori, ci cu delicatetea, caldura si afectiunea mai degraba potrivita unei relatii de prietenie.
Si asa, zi dupa zi, Printul si Printesa noastra isi petreceau zilele perfecte, in palatul lor perfect impreuna cu supusii lor, deveniti prietenii lor aproape perfecti. Armonia domnea in fiecare incapere a palatului, iar serile erau pline de ras si voie-buna, in vreme ce dupamiezele erau rezervate studiului si culturii. Printul si Printesa noastra aveau grija ca supusii lor prieteni aproape perfecti sa se transforme, incetul cu incetul, in perfectii lor supusi prieteni si, astfel, chemau la palat artisti si muzicanti pentru ca gustul supusilor sa devina din ce in ce mai rafinat.
Asadar, armonia domnea in palatul de clestar, dar ceva ciudat se intampla noaptea. Atunci cand Printul si Printesa se retrageau in dormitoarele lor, supusii plecau si ei in odaile lor, iar cand intrau, se transformau brusc in soricei, mici si albi se strcurau in paturile lor prea mari, pe care cu drag Printesa noastra i le daruise. Si, inainte de a adormi, fiecare soricel ii multumea in gand Printesei, pentru darul de a fi transformat in om, atunci cand ea era in preajma lor.
Zilele curgeau linistit la palat, soarele intra filtrat prin perdelele brodate si-i scalda pe eroii nostri intr-o lumina calda si blanda. Dar intr-o zi, Printesa, nesocotind sfatul primit in copilarie de la o vrajitoare, trase draperiile si deschise fereastra. Brusc, o izbi un miros ciudat, care nu se potrivea deloc cu arfumul delicat din castel. Era un miros greu, dens, mirosea a oameni, a animale, a flori si a gunoaie, dar imaginile erau si mai socante. Case gri se ridicau in dreptul platului ei perfect. Oameni batrani si bolnavi se miscau cu greu pe strazile prafoase, copii desculti alergau rumeni in obraji, cu hainele murdare razand zgomotos. Pasari ciudate, mari si negre brazdau cerul cu aripile lor si nu semanau deloc cu paunii pe care Printesa ii avea la palat. Doua fete cu haine prea colorate (gandi Printesa noastra) culegeau flori cu spini si se impiedicau razand de iarba inalta. Negustorii strigau in targ, tinerii radeau, totul era violent, nimic nu era perfect si, undeva departe, se auzea o muzica ciudata care spunea cam asa:

You can be anything you want to be

Just turn yourself into anything you think that you could ever be

Be free with your tempo, be free be free

Surrender your ego - be free, be free to yourself

...Printesa noastra n-a inteles, si a ferecat la loc fereastra.

http://www.trilulilu.ro/Deathangel81/bea216d3b74248

Maria

2009-11-20T18:50:00.001+02:00

it's good to be back! ;)

this is going to be a very good day!

2009-11-11T10:44:00.013+02:00

nu de alta, da' la cum am inceput-o sigur nu poate fi mai rea!

nu, nu sunt pesimista si, in cazul asta, nici a Drama Queen!

mi-am inceput ziua foarte devreme azi, la 1.30 noaptea cand m-am trezit (thank God!) dupa ce visasem ca am murit inecata intr-o nava de croaziera care s-a scufundat! si nici macar nu m-am trezit brusc, transpirata si speriata! nuuuuu dupa ce a navalit apa in nava s-a facut intuneric si am ramas eu cu gandul si certitudinea ca am murit, din fericire curiozitatea m-a salvat si de data asta: m-am intrebat: ok, and now what?! nu tu luminita! nu tu ingerasi! nu tu nimic?! si asa m-am trezit de tot, din fericire in my bed si nu inconjurata de ingerasi care canta la lira!

prin urmare ziua de azi va fi una foarte buna probabil (desi faptul ca i-am scris pe mess unei foste colege de facultate pe care nici n-o plac in loc sa-i scriu prietenei mele de-o viata, nu ajuta), nu de alta, da' odata ce ti-ai inceput ziua crezandu-te mort, cred ca de aici poti merge numai in sus. Si oricum, din fericire pt mine, sansele ca azi sa ajung pe un vas de croaziera sau un preajma unei ape mari sunt foarte scazute.

ce sa zic, I miss my purple zen mood de luni!

I should wear purple more often!

PS: memo to myself: pana la declansarea alzheimer-ului sa evit croazierele!

Gheorghe Dinica - Vagabondul vietii mele

2009-11-10T14:56:00.001+02:00

oh..well...

2009-11-09T17:52:00.002+02:00

quote from the boss:

"oricum dirijorul este inutil intr-o orchestra. Da si el din maini acolo, ca orchestra oricum stie ce sa cante, dirijoru' se agita ca asa da bine, da' e inutil"

Banana Pancakes

2009-11-09T11:06:00.001+02:00

How To Save A Life

2009-11-06T13:22:00.001+02:00

acum cateva zile s-a nascut un baietel...il cheama Matei...
prea tarziu...

from friends

2009-11-06T11:30:00.002+02:00

"ce-mi place de tine! arati de parca ai fi fost la muzeu...si ai fi plecat cu exponatele!"

oh, well...it's called style!!!!! HA!

it's monday all over again...and I'm back in business

2009-11-02T12:25:00.017+02:00

...exact I'm back, I'm back in business

back la birou, back pe blog, back la socializare (am fost un weekend, presimt ca voi lua din nou o pauza) si pe langa astea...iarna is back in town too!

da' sa le luam pe rand

am avut un weekend luuuung, cum nu am mai avut de mult...a inceput de joi! Am inceput joi cu Urma in Silver Church. Foarte dragut! In primul rand mi-a placut Silver Church (mda, avand in vedere ca am renuntat la sportul de iesit si bantuit prin locuri de genul asta acum ceva vreme, nu am fost pana acum in Silver). Mi-a placut ca era aerisit, ceea ce observ ca a devenit esential pt supravietuirea mea in locuri urbane ale pierzaniei, sau locuri ale pierzaniei urbane. Vorba Iuliei: "e varsta, draga, ca acum 3 ani ma durea undeva daca era aerisit sau nu!" (si ea e mai tanara decat mine!!!). In al doilea rand mi-a placut de tanara barmanita care mi-a umplut paharele. Vai, ce frumos este sa gasesti un barman care chiar pune vodka in "vodka cu suc de portocale"! Si cand zic: "pune vodka" I mean it! Turna in pahar de-mi venea mie sa-i zic: "Ho! Opreste-te!", nu de alta da' imi era teama ca o s-o dea afara dupa o seara! Speram ca n-au facut-o! Este unul din motivele din care am de gand sa revin in Silver si cu alte ocazii de socializare.

Urma a sunat tare bine. Personal inca imi lipseste vocea lui Byron (nu si personaju'), da' suna bine, suna foarte bine!

Vinerea a fost ca de obicei, jucat carti si mancat cartofi prajiti la 4 a.m la Dines.

Dar sambata...eh, sambata mi-am facut plinul de socializare. Am ajuns chiar si in fly dupa muuuuuuuuuult timp, foarte mult timp si, trebuie sa recunosc, ca a fost adorabil. A fost adorabil Dl. Clamudiu care era sa-mi rupa si urechea si cercelul luandu-ma in brate, ca doar nu ne-am mai vazut din vara! A fost adorabil Dl. Bucatar de la Piticu' care m-a abordat cu textul: "ai mancat vreodata sus? si ti-a placut mancarea? EU am facut-o!!!" in timp ce sa infoia in pene, in ciuda faptului ca aspectul si statura nu-l avantajau deloc. A fost adorabil Dl. C cu atitudinea lui de big fluffy dog!

Mai putin simpatica a fost combinatia de koop si skunk facuta de Sile si tot mai putin simpatic a fost Dl. agatat la bar (desi am impresia ca el m-a abordat, oricum este irelevant), cand imi diluam sangele cu suc si muuuuulta gheata. Domn care m-a tratat cu "condescendenta" dupa cum ar spune prietena Monycute. Ce sa spun! Bine ca bea el apa plata! Si, la intrebarea mea "de ce bei apa?", avea raspunsuri de genu': "De sete!" HA,HA,HA! Ce sa zic: bine ca esti tu destept! I'm smart too when I'm sober, u know?!

Una peste alta a fost frumos sa mai am parte si de astfel de experiente, da' .... memo to myself: pauzele lungi si dese...cheia marilor succese, asadar nu voi repeta experienta prea curand. Da' it was good to be back for one night!

Dar spuneam ca I'm back in blogosfera, asa ca...sa vedem ce-am mai remarcat in ultima vreme. Cu alte cuvinte:

I'm a cruel and heartless bitch but I’m damn good at it!

sa incepem, cu Activia. Stiu ca nu sunt singura care are o problema cu acest produs (si nu numai), dar existenta lui ma afecteaza direct, si, mai grav, imi afecteaza viata sociala si asa foarte redusa. In ce sens? Pai de exemplu am fost intrebata: "auzi, da' tu esti constipata? ca inteleg din reclamele astea ca asa sunteti voi femeile". Ce sa zic acuma, e adevarat ca uneori sunt foarte incisiva, acida, sarcastica si ca umorul meu nu este gustat chiar de toata lumea, da' de aici pana la a-mi spune ca sunt "constipata" e cale luga.

Acum, nu ca as avea eu ceva cu femeile care au o problema cu "tranzitul intestinal" si in fond eu nici nu mananc iaurt, da' ma gandesc asa: sa zicem ca esti una careia chiar ii place Activia si ca tocmai ti-ai cumparat vreo 4 borcanele. Hotarasti sa te mai perinzi prin supermarket si la un moment dat il vezi pe EL, inalt, frumos, apparently straight (nu de alta da' de nimic nu mai poti fi sigur in ziua de azi, cu atat mai putin de asta), fara verigheta pe deget. Te uiti in carucior ca sa-l verifici pana la capat si...surpriza! constati ca nu are produse semipreparate si nici coniac unirea. Ce sa mai vorbim, e perfect! Si....ce sa vezi?! Si el te-a remarcat pe tine! Te priveste seducator, se apropie de tine, tu te faci ca nici nu-l remarci si...se uita si el in cosul tau. Acum, tu chiar crezi ca Dl. o sa te mai invite sa degustati impreuna vinul rosu si branza cu mucegai adusa tocmai de la tara Franta?! Chiar crezi ca o sa se mai opreasca sa te agate dupa ce a vazut 4 borcane de Activia care, stim cu totii, regleaza tranzitul intestinal si te scapa de balonare?!!!!!

Acum ca am terminat cu activia si nu mai suntem nici balonate (da' cu siguranta we don't have a date) sa mergem mai departe si, ca sa raman in tema, as dori sa-i intreb pe cei care au gandit reclama la nu mai stiu ce detergent de WC ce naiba a fost in capul lor cand mi-au exprimat ca, dupa ce trag apa "microbii zboara"?!!!!! Serios, voi chiar sunteti platiti pentru a debita astfel de chestii?!!!

Si, ultima din seria reclame, cum au reusit sa puna iaurt in deodorant si mai ales de ce?

In concluzie: dragele mele continuati sa mancati activia si sa va lasati convinse ca sunteti niste constipate, dar nu uitati ca trebuie sa dezinfectati foarte bine "vasul de toaleta" ca sa nu zboare microbii si folositi mereu deodorant cu iaurt ca sa va sarute iubitul la subrat, ah, pardon iubitul n-o sa va sarute nicaieri, din simplul fapt ca nu va exista! In fond cine naiba isi doreste o femeie constipata care are baia plina de microbi si se da cu iaurt la subrat si mai e si balonata daca nu mananca iaurt?!

Puteti insa incerca sa-l cuceriti plasand in punguta de hartie brand-uita Zara pe care, stim bine, o carati cu voi in fiecare zi ca un fel de...compendiu la poseta mica, mica, mica atrnata de umar, cate o carte din colectia Adevarul, nu de alta da' de la o vreme am vazut ca au pus si poze, ca sa nu va plictisiti.

The Ditty Bops Wishful Thinking

2009-10-02T11:09:00.001+02:00

The Ditty Bops Wishful Thinking

Shared via AddThis

dimineata mea...

2009-09-30T10:42:00.008+02:00

...de ieri...in 3 melodii

Faith no More - Easy

Nicu Alifantis - Emotie de toamna

John Legend - Sun comes up

...de azi...in 2 melodii

Aretha Franklin - Respect

No Doubt - It's my life

...the boss is back int town, se vede?

Dirty Dancing- Hungry Eyes

2009-09-15T13:21:00.001+02:00

In weekend-ul asta....tango la sosea!

2009-08-14T12:11:00.003+03:00

detalii pe: http://www.milonga.ro/tango_la_sosea_putin_din_fiecare_si_multa_miscare.html

Tara minunilor

2009-08-14T12:09:00.003+03:00

Ţara minunilor

Autor: Giuseppe Culicchia

Editura: Allfa

Anul apariţiei: 2009

Traducători: Şerban Stati şi Filofteia Stati

372 pagini

“Ce plictiseală. Aici nu se întîmplă niciodată nimic. Ca să nu mă plictisesc, mă duc pe pajişti. La stejarul meu.”, scrie personajul povestitor al acestei cărţi, Attilio, locuitor nu în Ţara minunilor, ci într-un orăşel italian inert şi trist. Între şcoală, familie şi perspectiva sumbră a lucrului la fabrică, puţine sunt lucrurile vesele sau plăcute din viaţa lui de adolescent. Totuşi, vă spun de la început că acest roman este teribil de amuzant, ironiile acestui puşti şi enormităţile debitate de prietenul lui cel mai bun, Zazzi, autoproclamat punkist nazist, sunt irezistibile.Fiecare dintre ei, în felul său, încearcă să scape de mediocritatea care îl aşteaptă în viaţa matură şi de resemnarea din ochii tuturor adulţilor: o viaţă petrecută într-o fabrică mizeră, cenuşie, într-o familie în care cearta pentru un televizor color este război mondial, în fine, într-un oraş în care cele mai importante evenimente sunt înmormîntările. Atilla (după numele cu care năvalnicul său prieten îl porecleşte) visează să cînte la baterie, îl contrazice pe ridicolul don Bob, profesorul de religie, nu trece cu vederea urîţeniile din jurul său – minciuna, ipocrizia, nedreptatea, incompetenţa, manipularea media, umilirea. Tot el însă nu are curaj să o salute pe fata de care e îndrăgostit, îşi admiră sora nonconformistă, pe Alice-codiţe-roşii-ochi-albaştri, se bucură de conversaţiile cu bunicul, se confesează unui stejar. Atilla este un amestec de revoltă, luciditate şi sensibilitate autentic, uşor de îndrăgit şi de urmat în povestea lui.Pe de altă parte, bomba care explodează în fiecare capitol al romanului, Franco Zazzi, e băiatul rău care cutremură întreaga şcoală prin limbajul pornografic, înjurătură după înjurătură, tricourile sale cu mesaje belicoase scrise cu pixul, strigătele sale de luptă şi părerile naţionaliste, toate acestea făcînd parte din spectacolul său zilnic. Dincolo de show-ul ameninţător, Zazzi e la fel de sentimental, nesigur şi timid ca orice adolescent. Giuseppe Culicchia dă conţinut acestui personaj “numai gura-i de el” inserînd subtil momente de slăbiciune printre faptele sale eroico-huliganice şi scenele comice în care Zazzi rescrie, în faţa clasei, istoria latină.Dacă vă era dor de eroii de liceu, de gafe şi frămîntări, de fiecare zi trăită din plin, în toate amănuntele ei care sunt, cu timpul, înlocuite de altele, la fel de neînsemnate, dar totuşi vitale, puteţi găsi toate acestea în Ţara minunilor. Puteţi urmări revoltele acestor tineri, idealurile, teribilismul impetuos, realismul surprinzător care nu le potoleşte dorinţa de a schimba lumea. Sunt aprigi critici sociali, greu de păcălit, vizibil mai deştepţi şi mai simţitori decît părinţii lor, care apar – probabil ca în lumea oricărui adolescent – ca nişte triste stereotipuri.Umorul şi verva fac din acest roman ceva mai mult decît încă o carte cu adolescenţi: nu numai că Ţara Minunilor nu întinde cititorului o capcană de tipul “lumea se împarte în cool – tinerii – şi expiraţi – adulţii”, ci arată ridicolul înduioşător din ambele categorii, exagerările, suferinţele la fel de importante. Nu este o carte cu scop educativ, în alb şi negru, însă dincolo de amuzament, se vede o lume bizară, răsturnată, nedreaptă. O numim lumea noastră.Scris de Mihaela Butnaru sursa: http://www.bookblog.ro/

de prin concediu...

2009-08-04T11:57:00.011+03:00

I'm back! asta pentru cine nu s-a prins

m-am intros cu mai putine anecdote ca anul trecut, dar, recunosc, prefer asa

cu toate astea am trait momente de-a dreptul fascinante in aceste trei saptamani

si, mai ales, am inteles foarte multe lucruri

de exemplu am inteles ca lucurile merg prost atunci cand lumea nu-si face treaba pe care o are de facut si am inteles ca tiganii romani au rolul de a reechilibra lucurile si ca sunt singurii oameni seriosi...am intrat intr-o pizzerie, am luat pizza si, in timp ce muscam din ea, am vazut ca patroana era chinezoaica (mda, si pizza la fel, ca sa zic asa), am mers pe strada si am zarit un restaurant libanez tinut de un italian, am intrat de curiozitate intr-un supermarket chinezesc si am gasit...Sec de Murfatlar la 6 euro si, tocmai cand simteam ca totul se duce de rapa, ca nimeni nu-si mai face treaba, ca planeta asta va sfarsi intr-un haos al meseriilor si mai ales in unul culinar....ehi bine, exact in momentul ala am vazut o tiganca romanca cersind in fata unei biserici si atunci am strigat cu bratele deschise spre cer: Slava tie Doamne ca cineva inca isi mai face treaba!!!

ma rog, cu tiganii nostri care cerseau in fata bisericilor am mai avut un episod foarte amuzant. Eu dau sa intru intr-o biserica si imi deschide usa un tigan burtos, cu mustata alba si palarie, rumen in obraji, care numai mila nu-ti inspira. Il ignor, intru, vad ce aveam de vazut, ies ignorandu-l in continuare, si-mi continuu circuitul turistic, astfel ca, ma invart pe stradute indreptandu-ma spre urmatoarea biserica, care era foarte aproape. Ajung acolo si...ce sa vezi? in fata ma astepta, oh, da, tot el! Nu stiu pe unde a luat-o de a ajuns asa repede, cert e ca l-a pufnit rasul cand m-a vazut.

si ca sa inchei cu ai nostri conationali, un ultim episod. Bantuiam eu si G pe strazi cu rucsacii in spate si ghidul Michelin in mana. Urcand niste trepte intr-un pasaj semi acoperit, ne trezim fata in fata cu niste lautari romani. Bagam capul in pamant, nu scoatem o vorba (nu cumva sa se prinda ca suntem romance, ca doar de unde sa-si dea seama daca nu vorbim? suntem in salvari colorati, avem bratari cu clopotei pe glezna si rucsaci mari in spate, putem fi de oriunde!) si trecem mai departe. Procedam la fel si cand trebuie sa facem drumul inapoi ca sa cautam un loc unde sa mancam. Ne asezam la masa, terminam de mancat si ne dam seama ca pentru a merge spre casa trebuie sa trecem tot pe acolo. Incepem sa urcam si realizam ca nu mai ramasese decat un tigan care statea lenes pe acordeon, cand ajungem in fata lui ne zice relaxat: "Auziti fetelor, n-aveti si voi o tigara?"... ii intind umilita o tigara la care el, dupa ce multumeste: "Romance, eh?"...ce sa zic, orice comentariu e de prisos

in rest....

am vazut un tip in mijlocul Romei asezat la o masa plianta de care atarnase un afis care zicea: "Vorbesc cu oricine, despre orice. Gratis!" si mi-a parut rau ca n-am putut sa-i fac poza si nici sa stau de vorba cu el pentru ca era ocupat.

am dat o tura pe la Perugia unde era Umbria Jazz, asa ca 3 zile m-am delectat, printre altele, cu jazz si blues. Peste tot erau concerte, scene, oameni care carau in spate instrumente si.....aceeasi atmosfera eclectica pe care mi-o aminteam.

mi-am petrecut cateva zile cu un om pe care nu l-am mai vazut de mult, mult prea mult timp. Cu un barbat-copil pentru care timpul pare sa stea in loc; un barbat care miroase a cafea si a nisip, a flori de iasomie si a mirodenii de care nici n-am auzit; un barbat in ochii caruia, daca te uiti atent si mai ales atunci cand zambeste, poti vedea dune aurii si oaze cu palmieri inalti si apa azurie si caravane ce inainteaza molcom si barbati cu turbane turcoaz. Un prieten foarte drag, un suflet cald si frumos, un om care stie sa fie intelept fara sa uite sa ramana copil si care mi-a amintit ca nimic nu este imposibil si ca nimic nu merita sa nu mai vrei sa traiesti prin fiecare por...un om frumos ce trebuie gustat cu inghitituri mici, ca o cafea buna.

in concluzie a fost un concediu reusit. mi-a confirmat faptul ca o data pe an trebuie sa plec singura undeva...sa vedem unde plec la anu' :) si m-a determinat sa ma organizez serios ca sa ajung in Tunisia si asta cat mai repede!

una peste alta chiar aveam nevoie de calatoria asta, aveam nevoie sa-mi amintesc sa iert si sa inteleg inainte sa ma supar; aveam nevoie sa vad ca, uneori, oamenii chiar nu se schimba si ca, uneori, relatiile dintre ei raman aceleasi indiferent de anii care trec sau de distantele dintre ei; aveam nevoie sa nu uit ca trebuie sa rad, sa plang, sa cant, sa dansez, sa citesc, sa stau in tacere zile intregi, sa ascult si sa fac astea cu tot sufletul pentru ca sunt singurele lucruri care-mi vor ramane; aveam nevoie sa inteleg ca pentru ca lumea din jur sa ma surprinda, sa ma uimeasca, sa ma imbogateasca, sa ma hraneasca trebuie sa-i dau ocazia sa o faca....

in concluzie, desi nu m-am dus la shopping in magazinele de pe Via del Corso sau Via dei Condotti; n-am mers la mare si nici pana la Milano nu m-am deplasat....tot cu tolba plina am venit....

..... asta ca sa nu mai zic ca mi-am cumparat chiloti cu maimute si inimioare, rochie de vama cu flori si salvari cu dungi.

Goooood morning Vietnam!

2009-08-04T11:36:00.001+03:00

cam asta am ascultat eu azi in drum spre birou...si cum sa nu ajungi bine dispus chiar daca sefu' a ajuns inaintea ta si s-ar putea sa faca in toate felurile, cand asculti asta si te gandesti cu drag la rulota acoperita cu trandafiri cataratori si iedera care te asteapta vineri ?

...incepand cu sfarsitul...

2009-07-27T12:23:00.008+03:00

...ma pregatesc de plecare si aduc: multi magneti de frigider, tricouri, brelocuri, pinocchio cu sfoara, titirezi din lemn, carti despre: "I boia di Roma", "I caffè storici di Roma" sau "Roma nascosta";

o cantitate impresionanta de bilete de metrou uzate, bilete de intrare in muzeu, chiostro sau pinacoteca, hartiute, biletele, insemnari, bilete de tren (folosite sau nu);

harta bibliotecii nationale, cardul de acces in biblioteca, carduri de internet consumate, cartele de telefon public;

un portofel mic alb cu buline negre pentru martuntis, eurocenti, reproduceri dupa monede romane si un dinar tunisian.

Vin cu gustul de cafea de la barul din Piazza del Popolo, gustul de fiori di zucca si supplì de la pizzeria de langa Pantheon, de pizza si paste de pe Via Cavour.

Plec cu gust de frascati si vin alb de Umbria sau Toscana din serile toride si de prosciutto crudo si branza si pavezini cu ulei de masline si basilico de la masa de dimineata.

Aduc lumina tulburatoare din lucrarile lui Caravaggio, privirea patrunzatoare a lui Moise si carnea de marmura alba a lui Bernini.

Aduc seri calduroase petrecute in bucatarie band vin in compania personajelor halucinante ale lui Tournier sau plimbandu-ma prin caldura sufocanta a noptilor indiene ale lui Kipling.

Vin cu nopti incheiate pe pervaz urmarind un gand indepartat si avioanele ce se pierd in spatele palariilor pinilor in vreme ce Freddie imi tine de urat.

Nopti de vin si scris ore intregi pe acorduri de blues.

Iau cu mine cantecul sacadat si neobosit al "cicalelor" si zgomotul de copite al calutului alb insotit in fiecare zi de grijuliul sau stapan.

Aduc arsita nemiloasa a soarelui in For sau langa Triton si umbra primitoare a strazilor inguste unde miroase a cafea si din baruri se aud conversatii vesele si zgomot de cesti de cafea sau de pahare de aperitivo.

Vin cu o durere de spate ingrozitoare de la rucsacul plin cu magneti, pinocchio, tricouri, fuste inflorate si sticle de vin si lapte si cu o glezna bandajata ce asteapta o radiografie

Plec si iau cu mine o seara pe insula, langa Tibrul murdar si involburat, in fum de narghilea si pahare de vin, printre discutii "de oameni mari", inconjurata de caldura unor oameni care refuza sa se lase otraviti.

Plec si iau cu mine acorduri de jazz si note molcome de blues intr-o noapte racoroasa de Umbria; aroma prea slab alcolizata si prea puternic aromatizata de frunze de menta a unui Bacardi Mojito la Punto di Vista.

Plec si nu las in urma o privire trista pe un peron de gara, un om prea drag si un suflet cald.

Aduc in tolba plina rasul vesel si povestile despre epopeea culinara si nu numai a tanarului roscat si pistruiat din Granada, intr-un vagon de tren ce a ajuns sa fie partas la aventurile lui pe taram italian.

Plec si las in urma multe pahare de plastic cu apa si mucuri de tigara; soparla mica si nisipie din camara, un borcan cu masline in saramura si 1/2 de punga de chipsuri; 3/4 sampon sunsilk pentru par cret; 1/2 tub fastum gel...atat...restul il iau cu mine

very, very fast update

2009-07-20T16:48:00.007+03:00

concediu, luxat glezna, umflat glezna, invinetit glezna, acum aproape trecut glezna stop.
plimbat mult, revazut multe lucruri minunate stop.
vazut Oussama dupa, citez: "1782 giorni", plecat Ouss., plecat G., ramas singura in Roma stop.
plecat Perugia la Ouss pentru 3 zile stop.
revazut Aymen, Pawel, cunoscut Piccola Marietta, ascultat jazz si blues la Umbria Jazz stop.
plecat Perugia, plans lasat Ouss, planuri plecare Tunisia cat de curand stop.
calatorie halucinanta cu trenul si Dl. din Andalucia stop.
intors Roma, iesit oras prieteni, intors acasa, baut vin si scris pana la 5 dimineata stop.
trezit la 13.30 iesit oras intrat internet café stop.
cred ca Dalai Lama n-ar fi facut nimic din ce n-am facut nici eu stop.
revin cu noutati stop.

what would the dalai lama do?

2009-07-03T11:00:00.005+03:00

acum putina vreme ii raspundeam grijuliei cat ca voi scrie cat de curand intrucat am noutati, intrucat tocmai am revenit din vama si....ma rog, ca voi scrie.

nu m-am tinut de cuvant, asa cum frumos ii sade lenesului...am tot amanat

adevarul este ca nici n-am prea avut ce sa povestesc

din vama...ce naiba sa zici? ce altceva decat ca a fost un weekend tare reusit, fara prea multa lume, cu oameni ok, cu stat in rulota acoperita de iedera si trandafiri cataratori, cu mancat pe veranda, cu midii pane la Dogaru....un weekend frumos

din pacate am revenit si aici lucrurile n-au mai fost asa de...sunny

dar, m-am ales cu o noua atitudine, sa o numim ... zen.

si ar fi tinut ea (atitudinea) daca cei din jur nu ar fi fost preocupati sa mi-l calce in picioare (pe el pe zen) si uite asa am ajuns la intrebarea "what would the dalai lama do?" intrebare ce deriva direct din "what would ghandi do?" si dupa care nu mai urmeaza decat: "what would chuck norris do?".

in cazul nostru lucrurile stau cam asa:

"what would the dalai lama do?"

"he would probably go on vacation...and I'll do the same"

ne auzim cand revin, sau de acolo daca o sa am cum sa postez si mai ales daca o sa am si chef

pana atunci: think dalai lama everybody!

Cele bune sa se adune, cele rele sa se spele

2009-05-04T17:29:00.007+03:00

sau, cum era? ma rog, cred ca am fost pe-aproape.
asadar a trecut si ziua mea, a trecut si 1 mai-ul cu tot cu mici, cu bere,

cu vama, mamaia, sinaia sau bulgari (ca deh, nu sunt toti asa originali incat sa plece la Istanbul).
eu am petrecut....pe canapea, pentru mine 1 mai a trecut....pe nesimtite, intre reprize de somn, stiri despre “betiile din vama veche” si “hainele de firma din Mamaia”, cateva pagini citite, iar somn, iar aceleasi stiri, cateva telefoane, propuneri de concert timpuri noi (nu ca n-am mai ajuns, dar am adormit in timp ce dadeam mesaj ca nu mai ajung) si....somn bun de pe la 23.30.

acum sa nu va imaginati ca asa mi-am dorit sa fie! in niciun caz! ba chiar m-am trezit cu planuri marete de plecare la Sighisoara, sau daca nu macar de mers la calarit (ca doar asa mi s-a promis: de ziua ta promit ca te duc la calutzi), ok, fie, s-a facut tarziu, adio Sighisoara, adio caluti, da’ poate macar o plimbare pe stradutele din zona, un ceai la Green Tea....dar intre timp...iar am adormit, si uite asa s-a dus si ziua de 1 mai.
restul weekend-ului nici macar nu merita mentionat, voi reveni insa la ziua de joi.

a fost o zi tare dragutza, o zi in care am renuntat la tratamentul cu antibiotice pentru otita, nu de alta dar cand incepi la birou cu sampanie, continui la restaurant cu familionul cu whisky (mama e de vina, jur!) si vin (aici sunt toti de vina pt ca-mi tot umpleau paharul) si “inchei” glorios in carciuma cu vin rosu si multa vodka cu suc de mere pana la 6.30 dimineata....well, cred ca ar fi cel putin o ipocrizie sa-ti mai iei antibioticul cand ajungi acasa. Asta presupunand ca ti-ai aduce aminte de el in timp ce te lupti cu un brat imens de flori, cateva pachete de cadouri si toate astea incercand sa pasesti...ca o pisica pe parchetul care scartaie si daca nu-l atingi.
dar sa intelegem de ce am inceput cu un astfel de titlu (ma rog, nu ca as explica eu titlurile, dar acum chiar mi se pare bine sa avem o continuitate, ca sa nu zic coerenta, in exprimate), pai dupa cum bine stiti totul se invarte in jurul meu si a datelor importante din viata mea. Conform acestei logici ziua mea de nastere ar trebui sa fie sarbatoare nationala si sa avem liber (sunt convinsa ca nu s-ar opune nimeni sa fie liber si pe 30 aprilie si pe 1 mai).

Dar cum ziua mea nu este sarbatoare nationala si deci nici obligatorie doaresc sa aduc unele multumiri in urma zilei de joi.
Doresc asadar pe aceasta cale sa le multumesc public: celor care n-au venit (exceptie fac cativa oameni foarte dragi si care stiam ca nu vor putea veni), mai ales celor cu un statut social superior - m-au scutit astfel de remarci acide care mi-ar fi alterat buna dispozitie; celor care au avut bunul simt sa nu ma sune si sa nu vina, desi si-au trimis "mesageri" - m-au scutit de afisarea zambetelor 325 si 456 si "prietenilor dragi" de departe care nici pana acum nu si-au amintit – mi-au confirmat niste pareri mai vechi.

In final vreau sa aduc multumiri aparte si sa le inmanez premiul spoecial al publicului celor care s-au gandit ca ziua mea este un prilej mai bun ca oricare altul pentru a-si exprima, in vorbe de duh, parerile si incurajarile, acelora care s-au gandit sa-mi dea incredere in mine si propriile forte...in fond daca o vaca (fie ea si un desen) poate zbura alaturi de albinutze...inseamna ca si eu pot face orice. As dori doar sa le amintesc, tot printr-o vorba de duh, ca de fapt: Frustration is not having anyone to blame but yourself.

And last but not least vreau chiar sa le multumesc tuturor celor care au sunat, scris, sau doar s-au gandit, sa-i multumesc lui Kat pentru urarile de pe 2 mai, ca de la mahmur, la mahmur, tuturor celor care mi-au adus flori, vara'mii si lui neamtu' pentru tot ajutorul si pentru ca m-am simtit in Deja fu ca acasa si, binenteles, celor care au venit joi cu placere si suflet deschis, chiar daca asta pentru unii a insemnat doar 3 ore de somn.

Oh Lord, please make me pure, but not yet

2009-04-30T13:06:00.013+03:00

So....azi e ziua mea!

sorry, wrong picture....prea multe lumanari
let's try again

much better now!

acum ca am lamurit si problema tortului si a lumanarilor de pe el, putem continua!

I was saying? Ah, da, ca e ziua mea! Nu, nu m-am senilizat, sau, ma rog, nu m-am senilizat acum, eram dinainte. Remember: I'm not old! Pur si simplu devin mai inteleapta!

Cum vine asta? Pai sa va dau un exemplu.

Cand eram mai tanara ma enervam, tipam, ma gandeam cum fac rost de un grup de batausi, de killeri profesionisti s.a.m.d

Acum, cand anii de experienta acumulati m-au facut mai cumpatata si mai inteleapta nu spun decat:

I wish I had a voodoo doll

sau, dupa caz: I wish I had a voodoo doll and a bazooka

Dar sa lasam sa trecem peste!

Asta a fost acum cateva zile.

Atunci cand am aflat ca am otita, ca trebuie sa iau antibiotice si risc sa-mi serbez ziua cu apa plata si lamaie in timp ce toata lumea bea pe banii mei, bautura aleasa cu grija, asa...ca pentru prieteni.

Cand my best friend s-a gandit sa ma informeze de regretabila disparitie a unei persoane care s-a stins in cateva zile din cauza unei infectii la masea pe care nu o tratase.

Binenteles ca aceasta veste nu m-a afectat in niciun fel atunci cand eu aveam o otita netratata de cateva zile!!!!!!! Deh, la ce sunt buni prietenii daca nu sa te incurajeze atunci cand ai probleme?!

Asta a fost in ziua in care am aparut in presa. Da! Ce zi memorabila! Stiti cum se spune, ca fiecare are dreptul la 5 min de faima in viata?! Ehi bine ale mele ma tem ca vor fi mai mult de 5 min. Ce pot sa spun, intotdeauna mi-am dorit ca o vedeta sa-mi mentioneze numele intr-un interviu intr-un cotidian de tiraj national, dar la o asemenea onoare nu ma asteptam! (prietenii stiu despre ce vorbesc, pentru toti ceilalti imi cer scuze, dar nu pot sa postez link-ul aici, incerc sa limitez raspandirea faimei mele)

Anyway, din povestea asta am ramas cu 2 lucruri:

1. studii in strainatate? anii de scoala? facultate? burse in strainatate? carti traduse? piese de teatru traduse? ani de zile de munca in promovare culturala? HA! Sunt egale cu zero daca ai....calitatile necesare! M-as fi bucurat doar sa stiu asta mai demult, dar....mai bine mai tarziu decat niciodata, right?

si 2. atunci cand voi fi vedeta OTV si cand ma voi duela in pasi de manele pe mesele din garsoniera OTV-ista a lui Diaconescu cu Magda Ciumac (sau Ciumat? ca n-am inteles niciodata)...ehi bine atunci cand voi prezenta vremea in libertatea si voi aparea in Click....voi stii cui sa multumesc! "Doresc sa multumesc in primul rand lui ..... fara acel interviu si fara el nu as fi fost femeia care sunt azi!".

Dar pana atunci sper sa-mi fac rost de a voodoo doll!

In alta ordine de idei si revenind de unde am plecat...azi devin....tot eu. Cu un an in plus, altfel si totusi la fel ca cea de anul trecut, ca cea de ieri sau de alaltaieri....si totusi diferita (dar, dupa cum vedeti, mereu schizofrenica)

Diseara ma pregatesc de....diseara ma pregatesc sa vad multi oameni dragi. Singurul regret este ca doi dintre oamenii cei mai importanti pentru mine sunt plecati la cateva mii de km departare, da' se intorc ei, they always do.

Astept o seara alaturi de oameni dragi care sper sa nu-mi aduca nimic, sa se aduca doar pe sine, este suficient, mai mult decat suficient.

Azi e ziua mea si nu ma gandesc nici la ce a fost, nu fac bilanturi, liste si nici nu devin melancolica, doar ma bucur pentru ca am parintii pe care-i am (iar prietenii inteleg foarte bine ce vreau sa spun), pentru ca am cunoscut multi oameni frumosi si pentru ca am prieteni ciudati si minunati.

Azi doar ma bucur si sunt recunoscatoare karmei (nah, ca de data asta-i multumesc pt ceva, but this is the good karma, adica the good twin) pentru tot ce am, pentru ca afara e o zi superba, pentru ca am primit o gramada de flori superbe si pentru ca, intr-un fel sau altul a reusit sa mi-l aduca aproape si pe cel care mi-as fi dorit din suflet sa fie aici! Si...intr-un fel cu totul si cu totul aparte si ciudat, asa cum era si el, este aici. I miss u!

Azi imbatranesc! Who cares!

o urma de-a noastra

2009-03-30T11:43:00.001+02:00

remember?...breathe with arms wide open one more time
restul...vine de la sine

crosetez....it finally happened

2009-03-11T10:50:00.001+02:00

- hello, ce faci?
- uite...crosetez
- ?
- o zi alba cu 4 negre; una pe fata 2 pe dos...vreau sa-mi fac o pereche de sosete...am auzit ca o sa avem o iarna friguroasa, nu vreau sa ma prinda nepregatita

No mistakes in the tango, darling

2009-03-05T12:37:00.001+02:00

No mistakes in the tango, darling. Not like life. It's simple. That's what makes the tango so great. If you make a mistake, and get tangled, you tango on

Life may have no meaning. Or even worse, it may have a meaning of which I disapprove.

2009-02-18T10:32:00.003+02:00

sau: I hope life isn’t a joke, because I don’t get it.

va scriu intr-o scurta pauza de frustration diving (este noua mea pasiune), criza existentiala si, binenteles booooooring life!

iau aceasta pauza pentru a va spune doar cateva lucruri care mi-au captat atentia sau, gandurile intre doua reprize de crize isterice, sau existentiale, sau, cum spuneam: frustration diving

1. am vazut ultimul update al pungutei: punguta ultra si ras-folosita de Victoria's Secret cu......un laptop!!!!! orice comentariu ar fi de prisos

2. am auzit ca vor sa ne oblige sa ne castram animalele de casa, ca cica se inmultesc, adica le..., pe alea maidaneze! it's fine for me (oricum ale mele sunt gata castrate ca sa se distreze si fetele mele in voie) am o singura conditie: sa se aplice acelasi tratament si pentru oameni! atunci chiar ca lumea va fi mai frumoasa!

3. si last but not least: au venit la birou tamplarii, cica sa ne repare geamurile. Si zic: sa va uitati si la geamul de la mine, ca bate vantu' rau pe acolo. Ajunge la geam, se uita si zice cu evidenta nedumerire: pai....e inchis, domnisoara!

ma scufund in frustrari again
I am not available right now, but thank you for caring enough to call. I am making some changes in my life. Please leave a message after the beep. If I do not return your call, you are one of the changes. Beep!

pilule

2009-02-13T10:30:00.003+02:00

* pastilutetle antianxiolitice si anti-incompetenta s-ar putea sa-si faca partial efectul, dar au un mare efect secundar:
nu m-au facut mai calma, mai putin anxioasa sau nevrotica, dar se poate sa ma fi facut mai comtepenta intrucat fac practic 3 job-uri intr-unul singur si cu o eficienta de invidiat, doar ca se pare ca m-au facut si mult mai proasta decat eram: muncesc de 3 ori mai mult, fac treaba a 3-4 oameni si primesc acelasi salariu mizer....cred ca trebuie sa opresc tratamentul

* intr-un stat sin SUA au interzis "IN SFARSIT" fumatul in casa. astept cu nerabdare momentul in care o sa fie introdusa lapidarea pt cine se gandeste sa mai fumeze o tigara...
da' e bine, ce sa zic, ti se interzice sa mai alegi de unul singur sa faci cancer (cu placere chiar), numai producatorii de mancare, suc si agricultura moderna mai au acest drept...
What a wondreful world!

* am visat ca stateam de vorba cu Marcel Iures...la mine in baie...de dimineata
avea atitudinea lui paterna si imi transmitea aceeasi stare de calm si liniste
imi spunea: tu esti fericita, numai ca trebuie sa-ti amintesti asta inainte de a merge la culcare
...poate ca are dreptate

despre horoscop si medicamente

2009-02-11T18:01:00.003+02:00

o sa fiu scurta
si probabil agramata
sunt atat de obosita si bolnava de nervi incat nu prea pot spune ca sunt responsabila de ceea ce scriu
cu toate astea am vrut neaparat sa va impartasesc doua lucruri interesante si, mai nou, centrale ale existentei mele
doua elemente dealtfel strans legate intre ele
medicamentele si horoscopul prezentat de dna Saturnia, sau Mercuria, sau Urania, cum naiba o fi chemand-o
despre ce vorbesc? pai sa o luam cu inceputul:
cum de la o vreme sunt din ce in ce mai bolnava de nervi, Mama, care este o persoana minunata, s-a gandit sa-mi dea sa iau o pastiluta
e mica si colorata, aparent total inofensiva, genul la vederea careia iti vine sa exclami:
"These pills are awfully small.. I'll take a few more to be sure they work."
din fericire n-am facut-o !
ma rog, se pare ca sunt niste pastilute care sa te ajute sa nu mai fii atat de stresat, anxios etc
partea interesanta apare abia cand citesti prospectul, se pare ca sunt indicate in caz de....
INCOMPETENTA!
pai daca-i asa dom'le sa-l dea gratuit pe strada, sa existe fantani din care sa tasneasca pastilute mici, colorate-n verde si alb!

boon!
si acum sa trecem la partea a doua
cea cu horoscopul
cititorii mei fideli stiu deja ca relatia mea cu planetele si in special cu Mercur este una cat se poate de....stransa
ehi bine, vineri faceam treaba in casa, televizorul mergea, nimeni nu-l baga in seama si, la un moment dat am o revelatie:
vorbea dna aceea cu nume de planeta
si ciulesc urechea cand zice taur si....
mai bine n-o faceam, ca nici tot flaconu' de pastilute antianxiolitice nu mai putea sa ma ajute
norocul meu e ca sunt cinica si, in general cam nesimtita
pt ca Dna respectiva spunea
spicuiesc din memorie:
credeti ca ati avut o saptamana proasta?! ha! asta a fost nimic in comparatie cu cea care va urma. Da' ce zic saptamana ce va urma? mai bine zic saptamanile! pt ca, dragii mei tauri, pana in martie tot asa o sa va mearga
si nu, nu va ganditi ca ati mai trecut prin asa ceva! nu! pentru ca astfel de perioade n-ati mai avut niciodata! credeti-ma n-ati mai trecut prin asa ceva!
ah, si inca ceva: o sa aveti probleme cu sanatatea: insomnii, dureri de cap, probleme cu tensiunea, probleme psihofizice si motorii!

ce sa zic, acum pot sa-mi continuu existenta mizerabila stiind ca exista o explicatie astrala pentru asta

acum va las
ma duc spre casa
asta binenteles daca pot sa ma misc, si daca-mi amintesc unde stau
ma duc sa-mi cumpar o sticla de sampanie pe care sa n-o beau pentru ca o sa fiu prea obosita sa mai fac orice

dupa cum spunea un intelept:
cheer up! the worst is yet to come!

repede pana nu se pierde...senzatia de aseara

2009-02-11T12:15:00.010+02:00

"In tempi come questi la fuga è l'unico mezzo per mantenersi vivi e continuare a sognare." Henry Laborit

Azi sunt putin mahmura

azi mi-e somn

dar..... aveam o stare minunata de dimineata (spun aveam pentru ca de cand am ajuns la birou binenteles ca am inceput sa o pierd si sa primesc in locul ei o stare de nervozitate accentuata ce se manifesta prin limbaj trivial, si accese de furie a caror victima cad obiecteloe de papetarie)

dar dimineata aveam o stare...

o stare...

asa ca...dupa a good sex night

ba chiar mai buna

da, mult mai buna

o stare...pentru ca aseara...am fugit

am ramas in viata pentru ca am fugit cu

un pahar de vodka rece

unul de suc de mere

dar mai ales cu un film superb: Mediterraneo (pe care indiferent de cate ori il vad tot nu ma satur)

un film cu al carui motto si imagine am inceput si alturi de care....am fugit si eu, impreuna cu soldatii uitati intr-o insula greceasca

o seara incheiata ascultand si privind

bebe en privado - tu silencio

pino si giorgia - vento di passione

pino si irene grandi - se mi vuoi

celentano si benigni dezlantuiti

benigni recitand cantul V din Infernul lui Dante (nu se compara cu nimic este...imposibil de comentat)

...si, inainte de a pleca spre casa:

benigni cu....

da' mai bine ascultati singuri aici:

http://www.youtube.com/watch?v=EVxFoGVz8JY

acum, cand realitatea m-a violentat again, si m-a transformat intr-un posibil serial killer, nu pot decat sa fiu de acord cu Laborit si cu Salvatores care a facut acest minunat film
si, ca si ei, sa va doresc sa mai fugiti din cand in cand

si...sa va dedic acest post, asa cum Salvatores ne-a dedicat Mediterraneo

"dedicato a tutti quelli che stanno scappando"

quotes de la colege

2009-01-29T12:13:00.000+02:00

caci daca nici de la colege nu mai nveti nimic, atunci chiar ca n-are rost sa mai muncesti:

G: eu dimineata cand ma trezesc...imi vine sa ma culc la loc
(iar noi nu putem decat sa empatizam intru totul cu minunata mea colega)

R (aka mentorul meu, careia ii promit mereu sa am grija sa nu-mi musc limba ca sa nu ma otravesc): Eu m-am gandit asa: decat sa-mi dau ficatul sa mi-l manance altii...mai bine-l pastrez pentru un whisky

mare om, mare intelept!

lucrurile care te fac sa simti ca munca ta nu e in zadar

2009-01-27T12:26:00.003+02:00

daca ar exista o emisiune "omul care aduce blogul" se pare ca as fi descrisa astfel:

fragmente de realitate, motive de (auto)introspectie, descrise intr-un stil alert, cu o subtila (auto)ironie; concluzie: citit. placut. tanara autoare tash promite. sa-i tina God naravu';

he thinks I'm young! WOW!!!!

ziua si anecdota, sau: my life is one of those “u had to be there” jokes

2009-01-27T11:22:00.007+02:00

viata mea este o serie nesfarsita de e pilde si anecdote de povestit la gura sobei

ce pot sa spun, nepotii mei vor fi niste copii sarcastici plini de povesti tembele invatate de la bunica, evident

astazi drumul catre birou a decurs, in mod realmente surprinzator, fara incidente (majore).

dar, odata ajunsa la birou ziua mea a devenit o sursa de umor absurd

suna de la poarta....tadadadaaaam Bety (nimeni nu poate spune de ce era ea la poarta si nu portarul) si spune ceva imposibil de priceput, dar deducem ca este un domn care vrea ceva si ii spunem sa-l trimita sus. Nimeni nu stia ce vrea domnul, poate vroia...cine stie...doamne fereste ca nici nu pot sa ma gandesc!!!....e dragutz?!

nu, nu era

vine domnul si spune (de aici il nu voi mai intereveni in text, va las sa va delectati):

SPP: Buna ziua, maior (sper sa nu gresesc)..... de la SPP. Am venit in legatura cu evenimentul de diseara. S-ar putea sa nu mai fie, dar daca e mi-ar trebui o harta a parterului cladirii.

EU: HA?! Evenimentul meu?! Cum sa nu se mai tina?! Vai, dar, de ce?! Amenintari cu bomba?! Extremisti palestinieni?!

PPS: Ah, nu! Dl Ministru Boc s-ar putea sa nu mai fie

EU: Whaaaat?! Vai de mine?! De ce?!

PPS: Ah, nu! Dl Ministru Boc vroia sa vina diseara dar nu mai stim sigur daca vine, insa in caz ca vine ne-ar trebui un plan al parterului

in continuare, de parca acest dialog n-ar fi fost suficient, Bety a actionat si ea de la "distanta". L-am condus pe Dl respectiv (care, vreau neaparat sa precizez, era foarte foarte amabil) la colega mea. Scoate colega planul si....hai sa facem o copie cand, ce sa vezi: xerox-ul e mort. Verificam priza, verificam tot si...nimic. Dl de la SPP ne spune ca va reveni mai tarziu in caz ca Boc poate sa vina si putem sa-i dam planul atunci si se retrage. 10 min mai tarziu aflam si de ce nu mergea xerox-ul: Bety a facut curat!

ce mai pot adauga decat: esti plictisit? viata ta e lipsita de culoare, de haz si de adrenalina? nu cunosti niciodata oameni noi, iar drumul spre birou a devenit o rutina de nesuportat? atunci come into my life! si vei avea parte de adrenalina, imprevizibil si mult, mult, mult umor absurd

se ofera sesiuni de la 1 pana la 30 zile in functie de oferta clientului la cerere organizam si stagii pentru firme

ganduri

2009-01-27T11:05:00.004+02:00

din seria: cat de mare e un ou mic? si, mai ales, de cand s-a apucat tata de gatit? va prezentam:
Ultimele dubii si framantari:

de unde vin muntii de noroi din centrul Bucurestiului chiar daca nu este niciun santier? cum se face ca apar ca prin minune dupa primii 3 stropi de ploaie si, mai ales, unde se duc ei cand nu mai sunt? ah, pardon, asta nu se intampla....uitasem

de ce sunt atatia rahati de caine in fata casei lui Becali de pe Aviatorilor?
si, mai ales, unde sunt cainii care i-au facut?

si...ultimul (gand) dar nu cel din urma:
unde este jude law si, mai ales, de ce nu a aparut el ieri?

vom reveni cu amanunte
Andreea...

scurt update despre bety

2009-01-26T13:10:00.004+02:00

daca pana acum mai puteam sa am dubii daca face sau nu parte din complotul iudeo-masonic al femeilor de serviciu...ehi bine....acum nu mai am niciun bubiu
cate femei de serviciu cunoasteti voi care sa poata repara un set de boxe de calculator?
acum ceva vreme cand eram la birou bety matura si cum matura ea asa...la un moment dat: BADABUM-ZDRANG-BUF-CRACK!! Mda, ati ghicit, erau boxele meale care tocmai zburasera pe jos fiind agatate de bety cu matura (culmea, nu cu mop-ul!!).
La adun de pe jos, constat ca sunt jumate dezmembrate, le asamblez la loc, le var in priza, in PC si dau sa vad daca merg. Mergeau, doar ca puteam asculta numai un fel de muzica: FSHSHSHSHSHSHSHSHSHSSSSHHH.
Frumos, nu zic nu, poate ca e ceva asa...avangardist da' parca prea avangardist pt mine, nu stiu daca as organiza un astfel de concert.

Eram resemnata sa nu mai am boxe si sa cer sa mi se cumpere unele noi pe care sa le bat in cuie. Dar, ce sa vezi...acum cateva zile zic: eh, hai sa le mai deschid o data si.....functioneaza!!!!!!
Ok, daca voi gasiti alta explicatie in afara de cea ca bety, spion fiind, membru al marii conspiratii iudeo-masonice le-a reparat, va rog sa-mi scrieti parerile voastre, pana atunci....mai bine am ochi si la spate si cred ca e mai bine sa nu mai vorbim la telefon...
OVER

There are 2 types of pedestrians, the quick and the dead. It looks like I'm the quick kind

2009-01-26T11:20:00.007+02:00

I'm baaack!

nu ca as fi fost plecata undeva, nu, stati linistiti, de-abia daca am iesit din casa, prefer sa ii las pe altii sa plece in lume, in concedii care mai de care mai exotice si interesante.

i enjoy my stupid, meningless, boring life.

dar apropo de asta! era cat pe-aci sa nu mai enjoy-ez nimic.

cum? pai, simplu, sunt urmarita de blestemul soferilor turbati.

poate ca exista un duh, sau un deumnezeu al masinilor si, daca exista, cu siguranta ma uraste, poate ca asta mi se trage de la faptul ca mi-as dori din suflet sa fac rost de acea substanta, folosita in stomatologie si care, pare-se, poate topi efectiv parbriz-ul unei masini. Poate ma uraste pentru ca visez sa avariez toate masinile parcate pe trotuar si toate masinile care nu ma lasa sa traversez pe verde pe trecerea de pietoni.

Ma scuzati, m-a furat digresiunea.

Sa revenim: am plecat de dimineata de acasa plina de voie buna, asa, ca intr-o dimineata ploioasa de luni. Si cum mergeam eu agale, dau sa traversez strada, pe trecerea de pietoni, evident. E o straduta mica si foarte aglomerata, mai ales dimineata. Asadar pornesc, traversez pana la jumatate (adica trec printre masinile oprite in coloana) ma opresc si ma uit in dreapta, nu de alta dar dupa ultimele calcule si in ciuda vremii de afara, nu sunt in Londra si cu atat mai putin in Australia. Aud, in ciuda castilor din urechi, o masina care vine in forta, scot cu grija capul de dupa SUV-ul oprit in coloana si ma uit atent in dreapta sa vad ce vine. Singurul lucru care m-a facut sa dau inapoi in ultima secunda a fost, probabil, providenta, caci exact atunci un SUV, mare si negru, a venit cu 80 la ora din stanga, deci pe contrasens si mi-a trecut razant prin fata ochilor. Doresc pe aceasta cale sa-l informez pe Dl de la volanul SUV-ului care astazi, aflandu-se pe Str. Sf. Stefan, s-a gandit ca daca are SUV nu trebuie sa stea in coloana si nici sa fie atent ca o fiinta insignifianta incearca sa traverseze, ca il voi gasi chiar de va trebui sa las mesaje "de dragoste" pe toate SUV-urile negre din Bucuresti.

Si acum un amanunt care va da putina savoare povestirii si care ma face sa ma gandesc daca nu cumva aceasta inamplare a fost un avertisment al karmei: in timpul acestui eveniment ascultam: Damien Rice "The blower's daughter". Pentru cei ce au uitat este melodia de pe coloana sonora a filmului Closer. Din pacate pt mine God a considerat ca este suficient faptul ca am supravietuit si ca nu este nevoie sa-l mai bage si pe Jude Law in schema!!!

ce sa zic, n-am gustat gluma.

In incheiere doresc sa-i reamintesc domnului de azi dimineata, precum si tuturor posesorilor de SUV ca: u can run but u can't hide!

despre plictiseala si alti demoni

2008-12-18T12:47:00.009+02:00

ehi bine da, sunt in mod oficial plictisita!
da’ atat de plictisita de-mi vine sa-mi dau palme
e o plictiseala launtrica, molateca, o plictiseala ce ameninta sa devina chiar placuta
o plictiseala periculoasa pentru ca genereaza un cerc vicios: sunt plictisita deci ar trebui sa fac ceva, sa ma mobilizez, dar sunt atat de plictisita incat nu-mi vine sa fac nimic, fapt ce-mi accentueaza starea si tot asa...ufffff

nu, nu are legatura cu faptul ca unii descopera India acum (nu, inca nu mi-a trecut!), serios, chiar n-are legatura!
de fapt, daca stau eu bine si ma gandesc, nu are legatura cu nimic
in fond, hai sa meditam putin (hey! stiu ca e greu, da’ mai trebuie sa facem si d’astea! nu va mai plangeti atata ca trece repede!): vine Craciunu’, oamenii sunt veseli (adica zambesc atunci cand iti dau cu pungile de cumparaturi peste picioare), inca nu a nins da’ sigur o sa ninga in curand, orasul e impodobit de sarbatoare (si de data asta chiar imi place), Oprescu ne promite sanie cu reni si trasuri trase de cai deci...viitorul suna cat se poate de simpatic.

In ceea ce ma priveste se anunta niste sarbatori linistite fara vizite peste vizite, fara mancare multa. Practic se pare ca o sa am sarbatori de stat in pijama si botosi, mancat cozonac cu vin si friptura “dimineata” la 13.00 si uitat la desene animate si facut puzzle si iar filme de duminica si citit si iar putin vin, sau sampanie Zarea.

Ce poti sa-ti doresti mai mult!
Nimic!
Tocmai!
Vai, sunt atat de plictisita!
Sunt atat de plictisita incat dimineata nici nu mai stiu sa-mi aleg starea.
Mda, la mine starea se stabileste de dimineata cam tot asa cum iti alegi tinutele.
Depinde cum ma trezesc si, in general, pana am iesit pe usa s-a pecetluit starea, am ales-o chiar daca m-am trezit fara sa stiu cu certitudine ce stare sa aleg. In unele dimineti doar deschid ochii si stiu cu precizie ce stare o sa imbrac, in altele...e mai greu, da’ tot o gasesc pana plec de acasa, sau, in cel mai rau caz pana ajung la metrou la Universitate (adica 2 statii de mers pe jos).

Acum insa sunt atat de plictisita incat nici starile nu mi le mai pot alege, niciuna nu-mi mai place, totate s-au demodat, de toate m-am plictisit ufffffffffffffffff
M-am saturat si de gandurile mele, de muzica din Mp3, de schimbat starile la 5 min Uffffffffffffffffffffffffffff
sunt atat de plictisita!

Why God? Why me?

2008-12-17T11:47:00.007+02:00

Eu stiu ca invidia nu este un sentiment frumos. Ba, mai mult, stiu (pentru ca sunt isteata si am vazut si eu filmul Seven ) si ca este si unul dintre cele 7 pacate capitale.
Si mai stiu si ca in preajma sarbatorilor ar trebui sa fim cu totii mai buni, sa avem in suflet lumina ...pardon, wrong Holiday...ma rog, ati prins ideea.
Si mai stiu si ca (vedeti cate lucruri stiu? ha! sa mai ziceti ca nu-s eu isteatza!!!!) Dumnezeu te pune la incercare....da’ acum vin si eu si va intreb: oare faptul ca s-a desfiintat magazinul Herbagen de la Rosetti si ca nu-mi mai gasesc spray-ul meu de par care-mi facea parul superb si cu un parfum genial, nu este deja o incercare suficient de mare?
Nu era suficient nici faptul ca m-am ingrasat si ca acum trebuie sa devin si joviala, ca asa se zice: cica oamenii corpolenti sunt joviali. Asa ca daca nu devin repede simpatica si joviala o sa ma renege si grasii?
Nuuuu, se pare ca toate astea nu au fost considerate adevarate incercari. Cu toate ca le-am trecut, zic eu, cu brio. Totusi pana acum nu m-a vazut nimeni alergand pe strada cu parul ca o matura si vorbind de una singura: herbagen, herbagen, unde e herbagenu’ meu???!!!!
Si nici nu m-am apucat sa-mi indop prietenii si cunoscutii ca sa ajunga grasi pentru ca eu sa par in continuare o silfida. M-am impacat cu gandul: "my hips don’t lie, I eat too much" si mi-am propus sa-mi refac abonamentul la sala.

Dar toate astea pe God si pe Mos Craciun nu i-au interesat, asa ca s-au gandit sa mi-o faca si mai frumos si pt asta s-au folosit de my best friend.
Siti prietenul acela pe care-l stii din liceu? Pe care-l iubesti asa cum e, cu bune si cu rele pt ca....deja dupa atatia ani e stupid sa te certi, vorba aia, e ca o casnicie.
Eh, my best friend a plecat ieri in concediu. Si asta n-ar fi o problema. Ce daca a plecat in concediu pt 20 zile! mie intotdeauna mi-a placut sa stau la birou cand altii sunt in concediu si sa-mi iau concediu cand toti muncesc. Chiar ma gandesc sa fac o traditie din asta.
Dar asta nu e nimic, nuuuu, planul a fost cu mult mai diabolic: dupa cum veti afla pe larg in timp de la seminte acestea au plecat nici mai mult nici mai putin decat in....INDIA! Si nu asa...oricum, ci la o nunta, adica vor fi cufundate in traditiile si obiceiurile lor. Vor purta salvari si tunica, se vor plimba prin nu stiu cate orase si tot asa.
Va rog sa ma credeti ca de cand am aflat am incercat din rasputeri sa cred in replica: "eh, lasa mai, bine ca macar te duci tu. Ma bucur pentru tine!" dar o voce launtrica, din ce in ce mai puternica spunea: "Dar stii ce m-as mai fi bucurat pentru mine?!"
Acum nu-mi ramane decat sa-mi planific cu grija vacanta in Tunisia, caci va veni, va asigur ca va veni (sac!) asta daca nu o swa ma omoare invidia pana atunci.
Aici mi-ati putea spune: c’mon, get over it!
Mda, sa get over it voi dupa ce dimineata la 7 vedeti pe telefon urmatorul mesaj:
“Am ajuns cu bine. Nu pot descrie, e enorm, haotic, strazile marginase te ingrozesc, in aeroport sunt hoarde de oameni. Si pe urma e casa lui A: servitori, pasari in gradina, maimute, camere mari”
Well....bine ca-i exploatati voi pe cei din castele inferioare. Sa va fie rusine, ca sunteti Crestine si nu ar trebui sa permiteti asa ceva!!!

Si inainte de a ma duce sa-mi confectionez o papusa voodoo vreau sa mai zic doar atat:
When his life was ruined, his family killed, his farm destroyed, Job knelt down on the ground and yelled up to the heavens, "Why god? Why me?" and the thundering voice of God answered, "There's just something about you that pisses me off."

Anca Parghel - Paloma Negra

2008-12-05T13:57:00.001+02:00

pur si simpplu Anca

ce mai e de zis decat: viata noastra o sa fie mult mai saraca fara ea !

Yasemin Sannino - Birdenbire

2008-12-02T12:26:00.001+02:00

Un film superb: "Le fate ignoranti" de Ferzan Ozpetek...o melodie geniala Birdenbire
Enjoy and have a nice, short week

azi dimineata la 9 in drum spre birou

2008-11-26T10:49:00.001+02:00

...azi chiar n-am chef, dar mi-ar placea...

2008-11-21T11:12:00.025+02:00

sa ma fi trezit cu sufletul mai usor si cu zambetul pe buze

sa cresc si sa-mi arunc jucariile fara a-mi gasi altele noi

sa stiu ce vreau sa fac azi

sa fie soare

sa invat sa tin capul mai sus ca sa pot sa privesc mai departe

sa nu fi trebuit sa ma dau jos din pat la 7 dimineata

sa-mi amintesc de toti oamenii pe care i-am uitat

sa respir mai adanc si sa vorbesc mai putin

sa simt ceva ce n-am mai simtit de mult

sa vreau mai mult si sa nu-mi pese ca nu se poate atunci

sa mananc cartofi prajiti cu branza

sa uit ca lumea e meschina si plina de oameni imbecili

sa nu-i vad

sa nu-i mai aud

sa opresc lumea pt 5 minute ca sa ma bucur de liniste

sa privesc in mine cu alti ochi

sa am chef de Sighisoara
sa nu am chef sa n-am chef
sa fiu mai inteleapta
sa rad mai mult si sa injur mai putin
sa nu fi renuntat niciodata sa cant la pian

sa am o umbrela mare si rosie

sa vorbesc cu bunica
sa nu fi iesit azi din casa

sa nu fi renuntat la balet

sa gandesc mai putin si mai bine

sa visez mai mult si mai real

...sa nu-mi pese...

azi am chef...

2008-11-19T11:20:00.018+02:00

am chef de o inghetata de ciocolata cu multa frisca

am chef sa mai fiu in vacanta

am chef de sa fie primavara si sa se apropie ziua mea, sa fiu curioasa cine o
sa ma sune sa-mi spuna la multi ani si ce cadouri o sa primesc

am chef sa fie inceput de vara si sa fiu in vama intr-o zi de luni, pt ca am "furat-o" de la birou si sa stau intinsa in fata cortului la soare la ora 8 dimineata si sa ma bucur ca inca pt putin timp n-o sa fie lume...si departe sa cante amalia

am chef sa ma catar intr-un copac

am chef sa beau braga

am chef sa fie duminica si afara sa fie frig dar soare si sa stau in pat, sub plapuma si sa ma uit la un film siropos si sa mananc floricele

am chef sa fac un puzzle si sa stau la barfa

am chef sa ninga mult si sa ma arunc in zapada de un metru de pe aviatorilor la 9 dimineata in drum spre birou sub privirile amuzate ale unui jandarm

am chef sa ies afara si sa strig

am chef sa fie seara si afara sa ploua si sa stau cu mama pe canapea, sa bem vin rosu' pana ne pilim si sa radem ca nebunele

am chef sa fie cald afara si soare si duminica si sa ma plimb pe stradutele din cartier sa ma uit la case si sa ma opresc la Green Tea sa beau un ceai in gradina printre trandafiri si sa-mi cumpar o carte pe care am gasit-o in Camera cu de toate si sa o citesc pana se intuneca si sa plec spre casa si sa trag cu ochiul pe ferestre acolo unde e lumina si se vad interioare de case vechi cu pian

am chef sa-mi fac rucsacu' si sa plec in concediu de una singura

am chef de un camp plin de maci

am chef de explorat faleza din tuzla impreuna cu o gashca de caini de la pescari

am chef sa mananc o portie mare de midii pane cu cartofi prajiti

am chef sa beau vin fiert cu scortisoara

am chef sa revad Lost in translation si Léon si Breakfast at Tiffany's

am chef sa visez cum o sa-mi amenajez mansarda atunci cand o sa am banii pe care nu-i voi castiga niciodata

am chef de o discutie despre ce vom face noi cu a noastra Bodega Schizofrenica

am chef sa ies pe strada si sa cant si sa se uite lumea ciudat la mine

am chef sa rad fara niciun motiv

am chef sa n-am chef de nimic

quote form bety

2008-11-19T11:03:00.003+02:00

...trecand cu o punga de gunoi in mana...

"ah, ti-ai cumparat gulagu'?..."

(nota: gulagu' = arhipelagul gulag de soljenitin vol I aparut azi la cotidianul)

what are friends for?

2008-11-19T10:59:00.005+02:00

E: bine, da' mai intai o sa-l cunosc eu ca sa-ti zic daca e ok. Adica il trec prin filtru...a nu se lua ad literam!
A: draga mea, nu mai ai! ala e de unica folosinta si s-a dus de mult

....later edit:
A: din seria ...un tata ii spune fitei adolescente, crizata ca nu o lasa la club "ce ai draga? ti-e cald cu himenul in tine?"

A conclusion is the part where you got tired of thinking...later edit

2008-11-18T14:56:00.008+02:00

seminte said...
nu cumva "conventiile" vin ca o urmare a jocurilor monotone si repetitive ce au dus la plictiseala?

totul poate fi un joc, in fond daca iei totul prea in serios, daca te iei prea in serios devii plictisitor, isteric, enervant-depresiv

nu cumva ele, conventiile, cel putin nu iti mai creaza iluzia noului si nu iti insala asteptarile?

nu, conventiile pot fi un mod de a gestiona relatiile, legaturile, genul de raport pe care-l ai cu cei din jur atunci cand legatura asta nu implica relatii reale de prietenie sau orice fel de profunda apropiere sufleteasca

nu este "conventia" doar starea de "piua" intre doua jocuri noi si interesante? dar daca de fapt te joci de-a conventia? ajungi atunci sa te plictisesti de joc? te declari atunci invins?

m-am tot gandit si totusi nu, nu cred ca se poate spune ca astfel de conventii ar fi starea de "piua" intre doua jocuri interesante

dar intrebarea interesanta este, intr-adevar: nu cumva daca te plictisesti de joc te declari invins? si poate ca singurul raspuns pe care-l pot da este ca in fond nu cred ca exista invinsi sau invingatori, pt ca nu cred ca vreuna dintre parti sau ipostaze ar avea ceva de castigat cu adevarat...in fond asta e conventia, sau, mai bine zis, asta ar trebui sa fie jocul....

intrebarea care pe mine ma obsedeaza, dar nici nu vreau sa-i aflu raspunsul este: oare toate conventiile nu sunt oare alceva decat un mod de a te ascunde?

dar, dupa cum am mai spus-o....nu vreau inca sa aflu raspunsul

A conclusion is the part where you got tired of thinking

2008-11-18T11:08:00.008+02:00

azi promisesem ca scriu o erata la post-ul de ieri, da' nu mai am chef

sorry, my friend, da' stiu ca intelegi

in alta ordine de idei sa vedem la ce concluzii am ajuns eu, pt ca m-am tot gandit in ultima vreme si...acum am obosit, asa ca am ajuns in punctul in care sa trag niste concluzii

zilele trecute mi-am amintit de Kundera, care, nu mai stiu in care dintre romane, spunea ca rolurile intr-o relatie se stabilesc de la inceput si asa cum au fost stabilite, asa raman.

Este aproape imposibil sa le mai schimbi, iar problemele apar, inevitabil, atunci cand / daca unul dintre cei doi intentioneaza sa faca asta.
in fond e vorba despre conventii

stabilim inca de la inceput care ne sunt rolurile si asa mergem mai departe cam asta se intampla in orice fel de relatie, diferenta este ca uneori rolurile sunt luate mai in serios, alteori sunt doar conventii, jocuri mai mult sau mai putin serioase

de curand mi-am dat seama ca-mi plac mai mult conventiile, e mai simplu asa, mai usor, chiar mai simpatic

stabilim de la inceput care este jocul, stabilim regulile, ne alegem rolurile, hotaram ca "piua" inseamna "piua"..da' nu pentru 3 zile si ca nu ai voie sa zici "contra piua" si tot asa...

toate aceste rationamente mi se par cat se poate de in regula, mi se pare cat se poate de eficiente...
asta pana acum cateva zile cand m-am intalnit cu un om foarte drag mie, un om care, intr-un fel sau altul, ramane o parte extrem de importanta din viata mea, din pacate este si unul dintre putinii oameni care chiar ma pun pe ganduri
am stat la barfa si cafea si la un moment dat mi-a zis:
"m-am saturat de jocuri"
...cum?! regele farselor?! maestrul jocului imi spune asta?! si mi-o spune in timp ce are o stare mizerabila din motive cat se poate de legate cu dorinta de a nu se mai juca?!

mi-a dat ziua peste cap si evident ca imediat m-am gandit ca...si eu m-am saturat, dar inca nu am chef sa recunosc asta,

e mai simplu sa-mi accept conventiile, conventiile cu mine in primul rand, e mult mai simplu asa, oricat de las ar parea...
si, in ciuda faptului ca am vazut in fata mea un om care s-a trezit brusc tradat de propriile-i conventii, de propriile negari
in ciuda faptului ca am vazut un om blocat intre conventiile cu sine si o imagine proiectata pentru altii, dar in care si-a dorit prea mult sa creada...
cu toate astea, merg inainte,

...eu si conventiile mele

pana una alta conventiile te ajuta sa supravietuiesti

majoritatea lucrurilor pot fi inchise in conventii si cutiute care sa te ajute sa le privesti mai usor
majoritatea, dar nu toate...

...azi noapte a mai plecat cineva
si asta este singurul lucru pe care nicio conventie, nicio regula stabilita de comun acord,
cu tine sau cu cei din jur,
cu vreo divinitate sau cu vreo idee
nu-l poate schimba, nu-l poate indulci
...nici macar gandul ca...este singurul lucru bun care i se mai putea intampla....

tot ce poti sa faci e sa zambesti amar si sa-i urezi....
enjoy the silcence ...

pt ca e pe repeat

2008-11-17T16:54:00.001+02:00

munca...fani...vin...ayo...mahmureala...adie...vodka...puzzle...barfa..

2008-11-17T10:14:00.024+02:00

sau despre my cute weekend

dar sa incepem cu inceputu':

vineri am muncit pana noaptea tarziu

mda, am avut evenimente culturale! asta pt cine se intreaba, ca doar nu am lucrat pe centura pana la 12 noaptea! si degeaba ma intrebati pe un ton profund surprins: ai evenimente culturale, ceva? ca ultima oara cand am verificat nu lucram in fabrica!

asadar am muncit, ne-am enervat, dar am avut si ocazia de a ne intalnii fanii

ma rog, era doar unu' si nu e chiar fan in adevaratu' sens al cuvantului.....da' de ce sa ne cramponam acum in astfel de amanunte!!!!

am plecat de la munca pe la 12 noaptea, rupta de oboseala si fizic si psihic

am fost intrebata ce vreau sa fac, am raspuns promt sa ma relaxez si sa ma imbat...zis si facut: am ajuns acasa la 5 dimineata, aghesmuita si atat de adormita de era sa adorm mergand spre casa

sambata trezit la 12, capu' cat casa poporului pt ca amestecasem vinurile....

zi de zacut pe canapea, am hotarat ca nu vreau sa fac nimic toata ziua...si, ca sa vezi, chiar asa a fost

n-am facut nimic toata ziua: m-am mutat din pat pe canapea, de pe canapea in pat si tot asa intr-o nesimtire desavarsita

dar...uite ca asa, pe nesimtie, ca sa zic asa...a sosit si seara

pai doar n-oi ramane in casa, ca daca stau si sambata, o sa stau si duminica, si oricum urasc duminicile asa ca o sa fiu dublu deprimata...

ma rog, stiu ca acest rationament logic poate parea plin de lacune pt voi, dar pentru mine e cat se poate de coerent...asa ca: nu e un schwatizer (sau cum naiba se scrie, ca habar n-am), ci un rationament logic foarte coerent!

boon...sa ne revenim:

am hotarat sa iesim, deci vizita, dupa care popas la nicoresti la recuperat betivi simpatici si....unde? pai cum unde? la bogdan:

din seria: cine a pus carciuma-n drum ala n-a fost om nebun, ala a fost....

...Bogdan

zis si facut

imi place la bogdan la carciuma pt ca it fells like home

plus ca e foarte cool sa stii o carciuma de cand se deschide, si sa-i stii pe patroni si pe toata lumea

dar in aceasta sambata am avut si placerea de a-l cunoaste pe:

si aici, ta-dam-ta-dam-ta-da-da-daaaaam...publicul in delir, femeile isterice...confetti, muzica....lumini colorate si acum....brusc reflectoarele se sting si se aprind dintr-o data intr-o explozie de lumina si, in fata tuturor, apare: David Blaine de Romania!

Mi-am petrecut mai bine de o ora sambata seara in carciuma la Bogdan cu stimabilul domn, pe numele sau Adie (mda, ca vantu'...) care si-a batut joc de mine cu toate joculetele lui cu cartile de joc si monedele de 50 bani.

Mi-a mancat nervii si rabdarea pt ca nu am reusit sa ma prind de nimic, l-am cautat in buzunare, l-am terorizat luandu-i cartile din mana, am facut de toate, da' a fost imposibil sa-mi dau seama de ceva. Asa ca nu mi-a ramas decat sa plec acasa cu o moneda de 50 bani cu "autograf" un 9 de inima rosie rupt in doua si o bancnota de 1 leu impaturita cu grija, pt ca tocmai facuse 2 din ea.

asa ca, pe la 4 dimineata mi-am luat jucariile si demnitatea, l-am insfacat pe domnul iresponsabil de brat, ca mergea cam nesigur si am plecat sprea casa, promitandu-i lui Adie ca I'll be back, iar el promitand ca ma plimba cu motoru' .... mda, oricum nu-l cred, cred ca o sa ma hipnotizeze si o sa ma faca sa cred ca m-am plimbat cu motoru'

ziua de duminica a purces mai mult decat minunat:

trezit fresh la 12, facut ordine si lucrat putin, atata cat sa nu ma simt vinovata ca tot weekendu' am fost o lepra care n-a facut nimic si...dupamiaza perfecta de duminica:

puzzle, vodka cu suc de portocale, si autobarfa

revelatii metafizico profetice

discutii despre farytale si corporatisti vs nebunie si artist dement care te arunca in broscuta si pleaca cu tine

ras mult si uneori amar, temeri, fixatii, viitor si prezent

dorinte, sperante, ce sa da, ce sa nu,

asa da-uri, dar mai ales: asa nu-uri

intrebari la care nu vrem sa aflam raspunsul, denial, si: I work hard to deny my denial

inca 3 piese de puzzle puse la locul lor

cautat piesele lipsa in pungutele cu pod, blocuri, apa gri deschis, si PLM...cred ca PLM trebuie sa treaca pe masa

plecat devreme acasa si...ganduri, ale mele de data asta

nu mi-e somn, vorbesc la telefon...tot nu mi-e somn...

ma uit la televizor dar nu vad nimic, imi derulez in minte alte filme, ale mele

alte ganduri, sau poate sunt tot aceleasi

zambet usor amar, dorinta de miorlaiala,

tot nu mi-e somn...

scris putin, citit...

iar ma uit la televizor

iar ganduri...

dor de duca...stare de calma melancolie...

adormit tarziu, cu ganduri multe si mai multe negate...

iar e luni...

have a nice week everybody

imi trec gandurile prin cap ca trenurile....

2008-11-10T15:50:00.008+02:00

sa vedem cate din ele au si fluierat

ehi bine da, iata cum stau eu asa la birou...si, brusc, mintea-mi este strabatuta de nenumarate ganduri, unele mai galagioase ca altele...
mda, o sa-mi spuneti ca nu e normal sa STAU la birou si, teoretic as fi de acord, doar ca pana acum chiar am facut treaba, iar acum m-am intrerupt ca sa citesc semintele si uite cum au inceput sa fluiere gandurile.

dar sa o luam organizat

citind ultimul post de la seminte n-am putut sa nu-mi amintesc de seara de vineri (apropo, cred ca e applaud...cred, ca iar n-am retinut ce a zis Bogdan). Si acest gand m-a condus catre un altul: trebuie sa scriu neaparat cate ceva despre seara de vineri...si iata cum am ajuns la alt gand: cam ce sa scriem...si tot asa, triumfator catre urmatorul: cine naiba m-a pus pe mine sa dau blogu' atator oameni, acu' tre' sa ma gandesc foarte atent ce si cum scriu.
neplacuta senzatie
asa ca, my friend, impresiile despre vineri si eventuale noi informatii, vor ramane pt...o seara de barfa si ceai si, mai nou, puzzle, ca vad ca daca nu vin sa te ajut....prafu' se alege

dar sa vedem alte ganduri care au mai fluierat precum si lungul lor traseu catre aceasta pagina de blog:

am o asemenea durere de stomac de sunt convinsa ca pe masura ce se scurg secundele in stomacul meu se dezvolta un crater care, pana la urma ma va inghiti cu totul...dar de ce ma doare? pt ca iau antibiotice...de ce? pt ca mi s-a descoperit un stafilococ in gat, care (el, stafilococu') nu face nimic rau, sta si el, aiurea...poate e prieten cu mine, oare la asta s-a gandit cineva?...dar cum mi s-a descoperit? pai....eh si aici ajungem la discutia care trebuie dezvoltata.

Asadar, dupa ce acum cca 2 saptamani m-am gandit eu sa lesin putin, am fost la dr si am facut o tona de analize. Mai lipsea o lobotomie si eram ok.
In urma acestor analize am aflat urmatoarele (atentie aici, pt ca cei care ma cunosc s-ar putea sa fie socati): RMN-ul a aratat ca am un creier "perfect normal" (nici macar Mama nu m-a crezut decat dupa ce a citit ea singura de 2 ori rezultatu')
am un ficat mai mult decat sanatos (ha! cine a zis ca liv52 nu e extraordinar?!)
am un stafilococ in gat (si nu, nu e de la curve, dupa cum zicea bogdan ieri...ca si azi dimineata mi-am amintit si am ras ca nebuna pe strada). Nu face nimic rau bietu' de el si in general dupa varsta de 20 ani nici nu se mai da tratament, dar, citez: eh, eu zic ca nu e bine sa-l lasam acolo, hai sa luam un antibiotic....7 zile!!!!! ca orice om normal gandul mi se duce la: fuck! adica eu nu mai beau 7 zile?!!!!!! nu ca asta ar fi o problema in mod normal, dar daca-ti impune cineva....parca mori de nervi! parca incepi sa vezi sticle de whisky care vin sa te viziteze, parca e ziua tuturor prietenilor si tot asa

boon, dar aventurile la dr nu s-au terminat. ultima oprire: neurolog!! yeeeee
pare-se ca, si acolo, totul e ok. citez din memorie: "examenul neurologic este perfect normal" (na-na-na-nana-naaaaa!!!)...mda singura cheste este, iarasi citez din memorie: "sa ne asiguram ca nu sunt crize de epilepsie". norocu' meu e ca nu sunt nici ipohondra nici panicoasa, ca altfel o luam razna

in alta ordine de idei...
cu capu' n-am nimic, poate doar o epilepsie mica
de ceva vreme am un nou prieten, prietenu' meu stafilococu' (suna a titlu' de cantecel pt copii) pe care acum dna dr vrea sa mi-l omoare fapt ce va duce la dezintegrarea stomacului meu: din seria el e inofensiv, doar tratamentu' te omoara

si, in incheiere, e bine sa se deschida o carciuma langa casa, mai ales cand il cunosti pe unu' dintre patroni, asta chiar daca in prima seara muzica n-a fost chiar cea mai buna...avantaju' este ca poti sa-i dai patronului muzica ta si, uite cum aceasta va fi probabil prima carciuma din bucuresti in care va canta: Pino Daniele si Je so pazzo

...hai ca, in fond, nu e dracu' chiar atat de negru....

monday morning quote

2008-11-10T10:52:00.004+02:00

metrou piata victoriei, iesirea soseaua aviatorilor, chiosc de ziare:
- nu va suparati, revista Goblenuri de Pitesti o mai aveti?

...din pacate se terminase...

erata: imi cer scuze, Goblenset Pitesti

it's such a wonderful world!!

pentru ca...imi da o stare de pisicile aristocrate

2008-11-06T20:11:00.001+02:00

The Cat Empire - Nothing

pt ca nu ma pot abtine...desi stiu ca o sa te fac sa plangi

2008-10-18T18:18:00.009+02:00

pt ca oamenii nu se schimba, dar pot sa evolueze

pt ca nu ai dreptul sa judeci pe nimeni

pt ca prieteni nu gasesti pe toate drumurile

pt ca o prietenie se construieste in timp, cu rabdare si cu multe greseli

pt ca esti atat de diferita de mine si totusi atat de asemanatoare

pt ca impreuna am invatat sa ne respectam diferentele si sa le pretuim

pt ca nu stii sa plangi, dar sunt convinsa ca in timp vei invata si ma bucur ca o sa fiu una din primele persoane care va afla

pt ca imi transmiti starile tale inca de cand eram in liceu

pt ca ma intotdeauna stim cand e ceva in neregula cu cealalta
pt ca uneori ma enervezi atat de tare de-mi vine sa-ti crap capu' si atunci tip la tine si tu razi si-mi servesti dezarmantul "c'mon, u know u love me"

pt ca nu o sa pot intelege niciodata cum poti sa iesi mereu in oras, cum poti sa mergi in atatea locuri atat de diferite si sa nu obosesti, mie mi se pare epuizant numai gandul

pt ca ador faptul ca uneori ne vedem ca sa mai stam de vorba si nu ne spunem nimic si alteori te sun sa vad ce faci, sau fumam o tigara in fata casei mele si relizam ca am stat de vorba 2 ore despre prieteni, despre carti, despre relatii

pt ca uneori esti minunat de nesigura, dar am vazut cum ai devenit tot mai puternica si mai constienta de ceea ce esti

pt ca imi place cand vorbim despre nimic

pt ca pot sa-ti dau sms cand esti in sedinta ca sa-ti spun pe cine am vazut pe strada si sunt convinsa ca daca ai cum imi si raspunzi, sau iesi din sedinta ca sa ma suni

pt ca m-ai calmat de la 2000 km distanta cand umblam pe strazile romei injurand isteric

pt multe alte lucruri pe care nu o sa le spun aici, nu e cazul

pt ca ...

pt ca stiu ca o sa plangi cand o sa citesti, da' o sa te bucure

pt telefonul tau de ieri

ps: si nu in ultimul rand pt: I HATE YOU !!!TOCMAI MA MACHIASEM !!

episodul 1 - prezentarea personajului

2008-10-17T13:27:00.005+02:00

mai intai de toate de ce bety mop?
nu, ratiunea nu a fost numai aceea ca mopul este...cum sa zic, vorba unei colege: stiloul ei

motivul din care am botezat-o asa este acela ca acum ceva vreme lasa mopul in cele mai neasteptate locuri
dar sa vedem impreuna care erau ele:
sprijinit de server
in usa de la xerox unde era mereu lumina stinsa (asta deja cred ca era tentativa de omor)
sau (preferata mea) in usa de la sala mare la ora la care veneau invitatii la un concert (evident ca in general replica era: pai, ce sa fac? ca se murdaresc scarile si trebuie sa le sterg!)

boooon, let's move on

ca sa o intelegeti mai bine pe bety mop o sa va dau cateva exemple din ultimele sale ispravi.
evident ca trebuie sa tineti cont ca le aleg aici numai pe cele mai reprezentative

1. ajung la birou dimineata, ma asez zglobie pe scaun si, intrucat nu aveam sef intreb: ce ziceti fetelor, ascultam niste muzica? Da, da, da! - au venit promt raspunsurile celor doua colege.
asadar intind mana ca sa deschid boxele cand....stupoare: locul unde ar fi trebuit sa fie butonul de powe, cel de volum, mufa de casti si led-ul erau....complet goale!
incep cu o serie de incantatii cat se poate de socante pt secretara noastra in speranta ca zeii imi vor reda butoanele. Deschid carcasa boxei si constat ca tot continutul fusese repozitionat cu...butoanele in sus si inchisa carcasa.
Apare eroina noastra zambitoare: ce ati avut iar cu boxele mele? a al 4-lea set! organizez concerte! sunt pe inventar!
eh...le-am dat jos, ce mare lucru?
pai nu le mai dati, asta e ideea!
eh, tot e bine ca am recunoscut!

si episodul nr.2: ziua de ieri
o zi cu multa foarte multa treaba
premisa: pe biroul meu troneaza 2 calendare de birou, unul cu luna in curs, unul care arata luna precedenta, cea in curs si cea viitoare.
incercand eu sa fixez un eveniment ma uit pe calendar si....stupoare (din nou!): 24 e luni? 24 e LUNI? LUNI?!!!! aaaaaaaaaa! ajutor, ajutor, am gresit ceva! panica!
sar colegele cu xanax si distonocalm
soferu' cu o punga de hartie ca sa-mi revin ca eram in criza de hipoventilatie...
si zic: STATI! stati putin!
ma uit mai bine si....ce sa vezi? bety imi daduse pagina la calendar, asa, din proprie initiativa.
Ma intreb daca nu cumva era ascunsa dupa colt sa vada cum innebunesc

de ieri imi inchid calendarele in sertar

acum o sa va rog sa ma scuzati
trebuie sa-mi golesc biroul ca am senzatia ca azi iar vrea sa stearga praful

inauguram o noua categorie

2008-10-17T11:02:00.007+02:00

astazi mi-am propus sa inaugurez o noua categorie:

aventurile lui bety mop in biroul cat se poate de ne-oval.

Dar aceasta nu este o simpla categorie, nu!

aceasta este o poveste despre personaje fantastice, despre vrajitoare si animale ciudate....

aceasta este povestea personalului administrativ de la mine de la birou.

Dupa cum sunt convinsa ca s-a prins toata lumea, Bety Mop este femeia de serviciu. Ma rog, ele sunt doua, dar categoria am numit-o asa in mod generic si pt ca mi s-a parut ca Bety este mai reprezentativa.

Asadar sa va fac o scurta introducere:

Bety are putin peste 50 ani

Bety este fost controlor pe RATB

Bety vorbeste foaaaarte tare, pt ca, citez: CE? VORBESC TARE? PAI ASA O FI CA SEMAN CU TATA SI EL ERA SURD!

Bety are conceptii foarte personale despre viata, curatenie, munca si respectul fata de oamenii din jur

Bety are pareri despre orice, inclusiv despre Amerika a lui Kafka

In afara de Dna Bety o mai avem pe Dna D. (sa o numim asa din respect)

Dna D este teribil de curioasa

Dna D este convinsa ca o privesc TOATE discutiile din birou

Dna D este foarte sensibila

Dna D este un om nascut pt a conduce masele catre un viitor luminos, numai ca, din greseala, a ajuns femeie de serviciu

Al treilea personaj al povestirilor noastre va fi:

tada-da-dam:

portarul!

pardon, "omu' de la paza"

despre el, adica despre ei, povestirile vor fi multe si extrem de variate din cauza ca se schimba frecvent si, credeti-ma, atunci cand imi spun ca am ajuns la nivelul cel mai de jos, ca nu exista fiinta care sa se alfe mai jos pe scara evolutiva, atunci vine unu' nou si ma regasesc, once again, prada stupefactiei.

Asadar nu-mi ramane decat sa va urez lectura placuta si sa astept comentariile voastre referitoare la acest personaj din pacate cat se poate de real, numita Bety Mop.

PS: ma gandesc ca poate intr-o zi o sa fac un desen animat cu ea :)

quotes of the day...later edit

2008-10-16T18:41:00.002+02:00

tash: ok, poti sa treci mai tarziu sa ma scoti la o tigara sa vad luna, asa...romantic
semintele: pai da, o sa trec cand merg spre casa, ca trebuie sa-ti spun ceva
tash: ok, atunci treci sa ma scoti sa vad luna...iar daca o sa incep sa urlu la ea tu nu o sa te sperii

premisa: titlu la stiri: daca vedeti un copil batut nu inchideti ochii
tash: mda, daca vedeti un copil batut nu inchideti ochii, intoarceti capul
semintele: sau, cum ar spune zombie6: daca vedeti un copil batut nu inchideti ochii...mergeti mai aproape ca poate ratati ceva

quotes...din cutiuta cu alcoolici, sau: everybody, meet my friends

2008-10-16T11:55:00.005+02:00

"esti such a varza"
by Andra, my "ca de la alcoolic la alcoolic" friend

"cine, aia? haide frate, pe bune...nu sunt chiar atat de beat. Sau, mai bine, nu sunt nici macar ATAT de MAHMUR!"
by "Alexandra" sau my "I'm not fat I'm fluffy. Wanna try me?" friend

"Yes, I'm a whore, and I'm not afraid to use it"
by eternele si infloritoarele seminte

"Cand se schimba ora?
Ah, bine ca nu se schimba in noaptea de revelion"
by Andrusha sau my "yes I'm a bitch, but an adorable one" friend

Pino si....pur si simplu "Sicily"

2008-10-09T10:41:00.001+02:00

Un posto ci sarà
per questa solitudine
perché mi sento così inutile
davanti alla realtà
Un posto ci sarà
fatto di lava e sole
dove la gente sa che è ora di cambiare
Un posto ci sarà
dove puoi alzarti presto
il giorno finisce per dispetto
e haje voglia di alluccà
Che un posto ci sarà
dove si pesca ancora
e il mare porterà
una storia nuova
io son pazzo di te
'e chesta furtuna
Sicily terra e nisciuno
Un posto ci sarà
per essere felici
cantare a squarciagola
e dici tutt' chell' ca vuo' tu
Un posto ci sarà
dove si spera ancora
la gente porterà
una storia nova
io son pazzo di te
'e chesta furtuna
Sicily
terra 'e nisciuno

Mercur e retrograd

2008-10-08T16:52:00.007+02:00

atat de retrograd incat probabil ca a ajuns in rac

zeii sunt posaci si 50% dintre prietenii mei au probleme, iar cei care n-au probleme apar din senin cu telefoane sau mesaje din cele mai putin inspirate.

Totul a inceput ieri.

Ieri seara mai precis

A fost o seara in care nimic n-a mers. O seara menita sa te indispuna. O seara in care n-am gasit niciun loc in care sa poposim in liniste, sa bem ceva, cum ar veni sa ne facem datoria catre societate si sa mergem acasa.

O seara in care-ti amintesti tot ce te deranjeaza, tot ce-ti lipseste, tot ce ai vrea sa faci in viata si nu faci sau nu ai facut.

O seara in care carciumile par total neprimitoare, o seara in care m-am intrebat daca o sa devenim si noi un popor not "carciumos"

O seara in care, bantuind prin carciumi, m-am intrebat daca eu cred cu adevarat tot ce i-am convins pe ceilalti sa creada ca vreau, daca...daca...daca.

Una din serile alea in care simti ca nu ar fi trebuit sa iesi din casa, dar nu pentru ca s-ar fi intamplat ceva, nu, pur si simplu ai sentimentul clar ca nu e seara ta, ca mercur e retrograd si nu e cazul sa te agiti.

Si azi la mine mercur a fost teribil de retrograd.

A fost o zi...cum sa zic, din seria: "Back to my room, back inside my nest / It's not my day today / It's obvious I don't belong".

Netu' n-a mers, calculatoarele s-au blocat, mailu' n-a mers, telefoanele au sunat, toata lumea si-a amintit ca are treaba cu mine, pana si cei care nu aveau treaba cu mine (cum ar fi Muzeul George Enescu) au crezut ca au treaba cu mine si m-au sunat.

Cand, in sfarsit s-a reparat netu' si mailu' au cazut liniile telefonice.
Nu-i nimic, ca de-aia avem mobil, sa ne sune cunoscutii si prietenii cu probleme care nu ne privesc. Si uite asa Dl. Clamudiu si-a amintit brusc de mine, Sailor-u' m-a sunat si el cu o problema care nu era deloc a mea si...oh da, pana si Vedeta mea preferata s-a gandit sa-mi raspunda la un sms pe care i l-am trimis acum o saptamana. Ca sa citez din marii clasici in viata: kk pufi!

Acum ca a venit seara ma pregatesc de sala, ascult Robbie Williams si ma doare capu'. Imi vine sa plang, desi n-am motiv si ma simt trista. Numai mercur e de vina!

Despre vineri seara si fly, sambata dimineata si tae-bo Adica: aventuri din cutiuta cu alcoolici

2008-10-05T18:06:00.017+02:00

Sau one tequila, two tequila, three tequila, one vodka, two vodka .... cred ca trebuie sa ne lasam de baut

Revenind. Vineri seara iesim in oras!

Mai intai trecem pe la my "Yes I'm a bitch, just not yours" and "I'm not fat I'm fluffy" friends. Ca doar nu ne-am mai vazut de cand am plecat!

Zis si facut! Si doar n-am venit cu mana goala! Ce puteam sa le aduc?! O sticla mica de grappa si una de limoncello duhhhh!

Grappa nu mai e! S-a baut cate un shot de caciula in bucatarie.

Dar pana acolo sa vedem cum am fost primita: Tasha care sarea pe mine, imbratisari, pupaturi, ce dor ne-a fost de tine si clasicul: ce bei? ce-mi dai? sangria, bere, tequila.

Hmmmm, pai sa analizam: sangria: exagerat de dulce pt mine; bere: toata lumea stie ca nu beau bere, deci tequila!

Stiam eu ca daca incep asa nu sfarsesc prea bine.

Dar, deh, bine ai revenit, mai povesteste, si ce bine ca ai venit si ce facem de revelion si barfa si....hai in fly!

Aici voi scurta povestirea insiruind doar locuri: fly, terasa fly, inauntru in fly, el comandante, papillon, parculet, leagan, cunostinta cu nisipu' (hmmm...poate ca echilibrul nu este una dintre calitatile mele la ora asta)....home.

sambata dimineata, dupa cum se poate afla si din relatarea "semintelor" ne trezim cat de cat fresh si....mergem la sala!

Ok, recunosc, cateva shot-uri inca imi jucau in cap dintr-o parte in alta dar....am zis, am zis!

Hello my friend!

Nu mai tipa la mine!

Da' nu tip!

Asa mi s-a parut!

Intram in sala, instructoarea, foarte draguta, ne saluta, se prezinta si....incepe incalzirea.

Nu o sa mai descriu momentul in care amandoua ne-am dat seama ca miscarile alerte in stanga si-n dreapta agita tequila in cap si ca nu, nu e pilates!!!!!!!!!!! E fucking tae-bo!!!! Dar, cum am mai spus, cine vrea sa mai citeasca despre asta sa citeasca semintele. O mica diferenta: eu am ramas!

Da, am facut o ora de tae-bo cu tequila care-mi juca in creier. La un moment dat instructoarea imi zice: stii cand se ard cel mai bine grasimile? cand esti...obosit

si-mi arunca o privire ca de la betiv la betiv: si eu am venit cam.... obosita!

Ce pot sa zic: noi, pestisorii, ne recunoastem dintr-o privire, suntem ca masonii.

Dupa acest puseu de energie m-am simtit excelent! Am facut un dus si.....am zacut toata ziua.

Si cum am zacut eu asa, am meditat.

Ma rog, sincera sa fiu cred ca am meditat intre doua picoteli comatice si zacut de refacere a ficatului, deci...foarte putin, dar eficient!

Asadar, am meditat eu ce-am meditat, dand shot-urile de tequila la o parte, si am ajuns la urmatoarea concluzie: ma las de baut! si cine a fost cu mine vineri in fly nu poate decat sa-mi dea dreptate.

Totusi, am si eu o varsta, iar ficatul meu nu mai proceseaza ca pe vremuri, nu mai merge dom'le nu mai merge!

In concluzie: cine zice ca omu' nu invata din greseli? sau din vodka si tequila? Sau, cine zice ca nu poti scoate si ceva util pt evolutia...ficatului tau dintr-o seara in carciumi? Iata ca se poate!

Asa ca, ma las de baut!

Ma rog, nu chiar de tot, da' .... va fi ca si cum m-as fi lasat!

Si daca ma mai bate gandu' sa mai iau inca un shot de tequila cand nu mai trebuie o sa-mi amintesc mereu:

I drink to make other people interesting...but not such interesting!

Somn usor, ficat sanatos si mult LIV52" si voua

Ne vedem in fly!

eu...si mie-mi place sa bat campii

2008-10-02T13:25:00.012+02:00

imi plac buchetele mari de flori de camp
ador floarea soarelui si margaretele, da’ tot calele raman preferatele mele. sunt simple si elegante fara snobism, delicate dar puternice, discrete si totusi imposibil de ignorat si-mi amintesc de bunica

imi place ceaiul si nu mai beau cafea, desi toata viata am urat ceaiul si am fost dependenta de cofeina

imi plac diminetile in care ma trezesc si n-am nimic de facut
ador diminetile in care ma trezesc si-mi dau seama ca am prea multe de facut
imi plac oamenii care rad in hohote si plang cu pofta

imi place sa rad fara niciun motiv aparent, sa plang de parca ar fi ultimul lucru pe care-l fac si sa ma trezesc cu sufletul mai usor

imi place sa fac dragoste la el dar sa dorm la mine

imi place sa dorm in bratele cuiva fara sa fac dragoste

imi place sa fiu “mama ranitilor”

ador sa ascult oamenii cand au nevoie sa vorbeasca, atunci cand sunt vulnerabili, tristi, confuzi, nehotarati, speriati si tot ce vor este un suflet care sa-i asculte
imi plac diminetile de vara pentru ca atunci totul pare posibil la fel ca in zilele de vineri, doar ca in diminetile de vara senzatia dispare pana la primele ore ale pranzului
imi place sa ma trezesc usor mahmura si sa adorm la loc in soarele bland al diminetii in fata cortului
imi place sa cant si sa dansez in masina
imi place sa ma prostesc, sa fiu copil si sa ma joc de parca anii n-ar fi trecut
imi place cand sunt responsabila si matura
imi place sa-mi amintesc de faptul ca nu trebuie sa ma iau prea in serios

imi place sa-mi amintesc ca gesturile trebuie facute delicat, ca totul in viata...altfel n-are niciun haz (vorba Oanei)
imi place cand oamenii imi apreciaza sarcasmul si mi-o platesc cu aceeasi moneda
imi plac zilele in care nu am chef sa lucrez si pierd vremea citind blog-uri sau vorbind pe mess
imi plac serile de barfa cu o prietena la ceainaria de langa casa

unde totul pare desenat cu delicatete si grija, inclusiv trandafirii din curte
imi place sa stau cu mama pe canapea la taclale si sa ne uitam la televizor

imi place sa plec singura in concediu, fara sa planuiesc mai nimic, fara altcineva cu mine, doar eu si rucsacu'

imi place sa descopar ca atunci cand ma intorc exista si cine se ofera, din senin si neasteptat, sa ma ia de la aeroport

imi place sa stau in casa si sa citesc, cu o patura pe picioare, un pahar de vin si pisica langa mine in zilele lungi de ploaie tomnateca

imi place sa-mi gasesc coloane sonore pentru momentele din viata mea, pentru oamenii importanti din viata mea

imi place sa cumpar cadouri fara niciun motiv

urasc sa cumpar cadouri cu orice ocazie stabilita

imi plac noptile pentru ca timpul pare sa se scurga mai incet, pentru ca ai senzatia ca esti cu adevarat unic stapan al vietii si al timpului tau...pentru ca noaptea ai timp sa citesti, sa dansezi, sa faci dragoste, sa razi, sa plangi sa canti sa te imbeti...si totul parca are un alt sens

sunt: nevrotica, labila, vesela, agitata, calma, tacuta, prea vorbareata, depresiva, lenesa, puternica, vulnerabila, cinica, realista, scorpie, mama ranitilor, buna prietena, cel mai mare dusman, blanda, dulce, delicata, aspra, rea, indiferenta, manipulatoare, cuminte, rebela, egocentrica, altruista......sunt toate astea si multe altele

sunt foarte departe de a fi perfecta

familia mea poate fi numita in multe feluri (din seria Crazy is a relative term in my family) numai perfecta nu

familia mea e: destramata, ciudata, Addams, sarcastica, agitata, culta, rafinata....suntem o mana de omuletzi tare ciudati si frumosi

prietenii mei sunt: ciudati, pestriti, n-ar putea vreodata forma toti o gashca, copilarosi, dificili, complicati, sarcastici, galagiosi, snobi, imaturi, prea seriosi, prea tineri, prea maturi, saraci, bogati, superficiali, gandesc prea mult, se macina prea mult, uita prea repede, beau prea mult, vorbesc prostii, citesc carti bune, asculta muzica de calitate, danseaza dupa cum ii taie capu', nu danseaza, sunt prea tacuti, prea grijulii, nebuni, nevrotici, paranoici.....si minunati exact asa cum sunt

si pentru oricine se intreaba de ce lucrurile raman asa si nu altminteri, de ce-mi plac asa si nu altminteri:

I tried being normal once . . .I didn't like it.

I'm one of those bad things that happen to good people

2008-10-02T12:50:00.008+02:00

In aceasta placuta si calda dimineata de toamna am facut urmatoarele:
- aproape am destramat o casnicie de 25 ani fara sa fi facut nimic, dar absolut nimic

- am fost dezamagita de un prieten

- am ramas in ceata si ma duc sa cumpar sare si tequila ca am suficiente lamai (din seria: when life hands you lemons ask for tequila and salt)

- am incercat sa le salvez casnicia si sarcina mi-a fost ingreunata chiar de cel care era in cel mai mare rahat

- am reusit pana la urma sa le salvez casnicia si sotia mi-a multumit din suflet

...si toate astea de la peste 2000 km distanta si numai pana la ora 10.30

...devin din ce in ce mai buna!

restante de concediu

2008-10-02T10:52:00.009+02:00

Restanta nr 1:

Coming back home is never as easy as it seems

ajungem la aeroport in ziua plecarii

ajungem din vreme ca doar suntem nevrotici toti 3!

dupa ce ne plimbam cu gratie prin tot aeroportul Fiumicino, nu de alta dar de ce sa foloseasca la ceva indicatoarele? Nuuuuuuuuu! Nu e mult mult mult mai funny sa pui indicatoarele la intamplare? astfel incat idiotu' de pasager sa bantuie pana intr-un capat al aeroportului pentru a se intoarce la punctul de plecare pe alte cai (caci nebanuite par a fi ele)? Ba da! Credeti-ma, sigur pentru cei care supravegheaza pasagerii pe monitoarele din incaperea aceea mare cu multe butoane si luminite este deosebit de amuzant. Mai ales cand e vorba si de babutze cu genti mari sau de femei care tarasc dupa ele cate 3 plozi (da, aici sunt de acord cu replica: da' cine dracu' a pus-o sa-i faca si mai ales sa plece cu ei in concediu?).

Ma rog, depasim toate aceste vicisitudini, ne luam ramas bun de la prieteni, imbratisari, lacrimi in coltul ochiului si....plecam spre poarta de imbarcare.

O gasim!......era ultima! normal! evident ca suntem pusi in curu' aeroportului si ca a trebuit sa merg in prostie. Evident ca inainte de a ajunge la poarta mea de imbarcare indicatoarele au disparut brusc! Astfel ca a trebuit sa-mi folosesc: instinctul feminin, reminiscentele de instinct animalic ramase, adulmecand mirosul de praz precum si tot ce am invatat din CSI si....pana la urma, victorioasa ci zambitoare am ajuns la poarta de imbarcare.

Perfect timing ca tocmai se imbarca lumea.

Ma urc in avion, imi scot cartea, ma asez la locul meu de la geam si-mi var castile in urechi.

In 5 min imi apar si colegele din stanga: erau doua dintr-o familie de 8, erau "bronzate", cu fuste si degajand un parfum specific rasei si mai ales obiceiurilor de igiena personala! Un vis!

De partea cealalta a coridorului inca 3 din aceeasi familie si in fata lor inca 3: o mamica, o bunica si o masinarie urlatoare! Nu, nu glumesc! Si, Octa, dupa cum vezi, instinctul meu matern este foarte bine ingropat, asta in caz ca exista. Acel copil, acea fiinta cvasi bipeda a urlat fara incetare din clipa in care a urcat in avion si pana la controlul pasapoarte de la Baneasa. Moment in care, s-a calmat brusc si a inceput sa zambeasca (ma rog, cel putin cred ca asta facea pt ca-i arata domnului de la pasapoarte gingiile si nu tipa).

Si acum o pauza educativa. Pentru cei care nu privesc Discovery: stiti cati decibeli masoara plansul unui copil? 97!!!! adica cat un pichamar!!!!

Acum sa revenim la mine! Asadar imi vin si colegele de drum. Imi spun in gand ca in curand o sa decolam si o sa porneasca aerul conditionat si n-o sa mai simt mirosul asa de tare.

O sa ce?! sa decolam? hahahahaha buna asta! Da, normal ca decolam.....peste mai bine de o ora!

Pai de ce? pai pentru ca doi pasageri nu au urcat si....ca sa vezi ce grijulii....le-au dat bagajele jos!

Boon! Dupa mai bine de o ora si doua bucati sinusuri distruse, plus 200 neuroni distrusi din cauza muzicii date la maxim care tot nu acoperea urletele plodului...plecam. Pardon. Pornim. Si mergem, si mergem, si mergem, si mergem si pe geam vad: pista D4..........pista D4......Pista D4....ok, nu mai eu am o senzatie de deja vù?

Intr-un final ne oprim, gata de decolare. Si....se sting toate luminile!

Ah, ce-mi place cand avioanele se joaca de-a v-ati ascunselea!

In momentul ala se aude si vocea sictirita a capitanului: "Aaaaa 'na seara! Va vorbeste capitanu' aaaaa ne pregatim de decolare..aaaaa....adica suntem in pozitie de decolare si vom decola in......5 (hahaha inabusit) minute, mda 5....ne asteptam randul" Nu a terminat fraza si in stanga si in dreapta au decolat 3 avioane evident toate cu....LUMINILE APRINSE!!!

Dumul a continuat in aceeasi nota. In cea mai mare parte a timpului in bezna, ca....asa e mai romantic. In vreme ce colegele mele erau deosebit de fascinate de intunericul de afara, cocotandu-se pe mine ca sa vada.....BEZNA! In tot acest timp plodu' a urlat iar aeru' conditionat mi-a batut fix in fata in incercarea de a rarefia parfumul!

Si in incheiere o intrebare scurta:

Daca sunteti intr-un avion si in momentul in care pornesc cu caruciorul cu sucuri si mancare insotitorul de zbor (ca asa e frumos sa-i zici) priveste panicat in spatele colegei lui, in timp ce avionul se zgaltaie, dupa care se uita la ea ingrozit si zice: "Haide! ACUM!" iar cei doi dispar, lumina se stinge si avionul incepe sa se bataie in draci.....credeti ca sunt semne bune?

Cand aterizam am cautat sa identific in parcarea aeroportului broscutza galbena care avea sa ma ia! Daca as fi avut o parasuta as fi sarit!

Ce pot sa mai adaug decat a era cel mai natural mod de a incheia o vacanta din care adrenalina n-a lipsit deloc.

Nu-mi ramane decat sa-mi amintesc:

Don't take life so seriously... It's not permanent!

quote of the day

2008-09-23T09:17:00.001+02:00

"eu dimineata cand ma trezesc imi vine sa ma culc la loc"

scurta deviatie serioasa si coelhiana

2008-09-19T23:12:00.006+02:00

o sa fiu serioasa de data asta
asa ca, daca nu va convine...well, vorba italianului: " 'sti cazzi!", sau, in traducere libera "who cares!"

asta seara am iesit la masa cu doua persoane pe care sunt mai mult decat norocoasa ca am putut sa le cunosc. Nu, nu-mi idolatrizez prietenii, nu-i ridic pe culmi de la care pot sa cada si sa se raneasca. Asa ca nici de data asta, cand spun ca daca in viata ai ocazia sa cunosti astfel de oameni deja te poti considera bogat, nu exagerez cu nimic.

Sunt constienta de cat de patetic si coelhian suna, but....I don't gife a fuck acum.
Despre unul dintre acesti oameni v-am tot povestit este friend-ul nr 1 din povestirile anterioare, cel care, practic, m-a gazduit vreme de 2 saptamani. Celalalt este un personaj despre care n-am mai pomenit, un om trecut de ceva vreme de prima tinerete, un barbat cu mustata alba si un zambet de copil. Un hatru, un om pe care ti-e de-ajuns sa-l vezi ca sa te faca sa zambesti, un om care atunci cand rade o face cu toata fiinta lui, atunci cand te imbratiseaza o face din tot sufletul si atunci cand te primeste in suflet stii ca vei ramane acolo pt totdeauna.

Am petrecut impreuna cateva ore asa cum n-am mai facut de ani de zile.
Am ras cu pofta de toate lucrurile rele, neplacute sau urate care ni s-au intamplat in ultimii ani, am exorcizat tristetile si orice moment de mahnire. Ne-am deschis sufletele fara prea multe cuvinte si....am ras, am ras, am ras mult (nu, nu eram bauti!). Am ras de parca n-am fi avut griji, de parca maine am fi tot aici razand si glumind, de parca banii (pe care nu-i avem) n-ar insemna nimic, de parca eu n-as pleca maine (ma rog, azi de fapt) de parca unul dintre ei n-ar fi trebuit sa lucreze din nou toata noaptea aranjand opere de arta romana intr-un muzeu...am ras de parca nu ar mai exista nimic altceva decat rasul nostru si momentul ala.

Intorcandu-ne spre casa ma uitam la ei si ma gandeam ca toate porcariile din lumea asta dispar atunci cand iti dai seama ca exista oameni in stare sa-ti ofere casa lor, lucrurile lor, sufletul lor si intr-un final iti multumesc (tot ei tie!) pt ca existi.

Nu e vorba de faptul ca te fac sa te simti important, ci de faptul ca inca mai exista oameni care, in ciuda unei experiente de viata destul de bogate, in ciuda faptului ca au depasit 40 ani, in ciuda loviturilor si problemelor, te primesc in sufletul lor si se considera norocosi pt ca au putut s-o faca, chiar daca le explici ca tu esti cel norocos. Sunt oameni surzi la orice lauda si multumire din partea celor pe care-i primesc in suflet, pt inca mai cred ca atunci cand cineva iti este prieten merita tot ceea ce tu ii poti da si onoarea este de partea ta.

da, suntem niste idealisti, si ne complacem in "mocirla nostra idealista"! pentru restu' ...'sti cazzi!

a aparut new version la jocul "trapped intr-un apartament in Roma"

2008-09-19T13:07:00.012+02:00

acum nu trebuie sa va mai multumiti cu vechea versiune a jocului, cea in care era frumos afara si erati blocati in casa cu 2 randuri de chei....acum avem varianta noua: blocat in casa, ultima zi in roma, pentru ca afara PLOUA CU GALEATA!

aceasta noua versiune este mult mai incitanta pentru ca nu ofera jucatorului niciun motiv de speranta. Nu, bubuiturile si fulgerele de afara, insotite de zgomotul puternic al picaturilor de ploaie, nu lasa niciun spatiu pentru gandurile optimiste de genu': eh, lasa ca poate se mai domoleste si iesim!
asadar, jucatorul ce se hotaraste sa inceapa acest joc va trebui sa faca apel la toate resursele sale cele mai bine ascunse pentru a se convinge ca, in fond, nu e nimic grav si, dupa cum tocmai in aceste momente prietenul painkiller ne invata via messenger: va trebui sa traiasca cu gandul la urmatoul concediu, chiar daca acesta va fi abia peste un an! mda, nici eu nu stiu cand a devenit painkiller atat de optimist.

cred ca ploaia a devenit instrumentul razbunarilor karmice
da, stiu, deja devine plictisitoare chestia asta, da' jur ca nu vad alta explicatie! din pacate educatia crestin-ortodoxa si anii traiti intr-o roma profund catolica nu m-au ajutat sa cred ca...acolo sus cineva ma iubeste si, atunci cand considera de cuviinta, ma pedepseste, dar fara sa-mi ofere vreo explicatie logica pentru actiunile sale.

Prin urmare nu-mi ramane decat sa cred ca datoriile karmice se platesc (desi nici astea nu stii exact care sunt) si, atunci cand imi e mai rau sa-mi amintesc 2 lucruri: 1. if u're up there save me Superman! si 2. If u're going through hell...keep going (dar asta numai daca afara nu PLOUA CU GALEATA!)

update mai mult decat previzibil

2008-09-19T13:07:00.011+02:00

...dar care face jocul si mai incitant: temperatura a scazut vertiginos in ultimele 2 ore (cred ca ascazut cu cca 5-6°C si nu da semne ca ar vrea sa se opreasca aici)!
nu, stati linistiti, ploaia nu s-a domolit, ba chiar am inceput sa ma obisnuiesc cu zgomotul tunetelor, mi-a devenit chiar familiar si, in plus, este o coloana sonora mai mult decat potrivita pt "Toti oamenii sunt muritori"
entuziasmul ma copleseste!

in primul rand despre bad karma

2008-09-17T22:11:00.011+02:00

ok, dupa cum am promis, revin cu un post despre atacurile karmice.
din pacate post-ul este putin modificat acum din cauza ultimelor vesti from my "fuck marsilia" friend.

si acum o mica pauza, va rog, putina intimitate, trebuie sa-i comunic karmei ceva: pai cand eu am zis: bad karma vs friends nu intentionam sa spun: du-te si ataca-mi prietenii, distruge-le calatoriile si zilele ci doar faptul ca, uneori prietenii sunt mai puternici decat bad karma.

anyway, de aceasta ultima afirmatie ma pot lega pentru a continua discutia cu voi.
asadar: prietenii pot fi mai puternici decat bad karma, dar ce sa intampla cand prietenii cei mai apropiati (fizic) de tine in momentul ala se "aliaza" cu bad karma?
raspunsul este simplu: ramai blocat in casa!

dar sa dezvoltam ultimele atacuri karmice (asupra mea, of course, 'cause my "iI wish I was trapped at the airport" friend sigur a primit lovituri mai grele zilele astea)
in prima seara dupa torentul de bad karma am ajuns acasa dupa o zi chiar ok....mda, doar ca am reusit sa-mi gauresc un deget izbindu-l (era intuneric!) de coltul unei lazi de lemn. Rezultat: durere, mare durere, dar nimic insuportabil, si revenim in camera. Moment in care imi dau seama ca am slapul plin de sange si ca pe marmura din coridor am lasat aceeasi dara. Ma tarasc la baie cu atitudinea unui personaj din filmele de groaza, tarandu-mi piciorul insangerat dupa mine.
Ma rog, dupa cca 1 ora sangerarea s-a oprit.
Din fericire! pt ca deja ma gandeam daca pot sa-mi pierd tot sangele prin degetul de la picior. Din fericire pare-se ca nu.

Ma rog. Pana la urma, dupa cum spuneam, fusese un singur atac si nici ala prea puternic.
Ma duc la culcare.

A doua zi pleaca nemtoaica YUPPPPPPPIEEEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!
Mada, yupppie, yuppppie, da' asta pana cand iti dai seama ca esti blocat in casa.

adica aici:

o sa va intrebati de ce? pai, pentru ca prietenu' etern salvator al meu ii daduse cheile lui nemtoaicei. Deci, nu puteam sa plec pana nu venea unul dintre ei.
Asadar, m-am trezit trapped intr-un apartament in Roma si...cu doua seturi de chei si.....moarta de foame.
mda, cand esti ca mine incerci sa mananci inainte sa se implineasca cele 24h de cand ai mancat ultima oara e asa, cum sa zic, un fel de promisiune catre sine: o sa mananc odata la 20 de ore.
ehi bine am fost trapped in casa (cam ca in jocurile "trapped" doar ca nu gaseam nimic util daca deschideam un sertar), pt ca niciunu' dintre ei nu raspundea (da' asta e deja normal) moarta de foame, privind afara si constatand ca e o vreme superba dar, dupa cum bine spunea Gina: bine ca mergea netu' ca altfel scriam depeshe.

Intr-un final a raspuns cel pe care am ales sa-l numim friend salvator, aka friend nr 2 si zice: ah, pai nu e nici o problema cu cheile, ne descurcam noi.
Pai oare daca-mi ziceai acum 2 ore nu era mai bine?!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ma rog (e un fel de-a spune, don't worry my friends!) dupa cum am mai spus, atacurile nu au fost chiar asa de rele.

In concluzie: la categoria bad karma vs friends stam asa: primul meci 0-1; al doilea: nu a existat ca erau de aceeasi parte; al treilea 0-3 (I'm sorry my "I'm not a princess" friend)

si in incheiere 2 ganduri total fara legatura cu cele zise mai sus:
1. mancarea de la Mc este foarte buna in caz ca nu vrei sa te imbeti. Am baut deja 1/2 de sticla de vin si jur ca sunt lucida
2. quote: "de oboseala mi-a iesit pasarica.....pardon, porumbelu' ".....what can I say: u're adorable!

PPS: pt cine nu s-a prins, ca sa poata pricepe mai bine trebuie sa citeasca, intr-un mod complet schizofrenic, alternativ ashashi si semintele

very late update

2008-09-17T02:55:00.009+02:00

ok, scuze, e tarziu, da' era clar ca nu am cum sa ajung acasa la 23, ca doar v-am zis ce program incarcat aveam
so, am promis ca va relatez cum e sa asculti jazz, sa bei un whisky si sa nu poti sa fumezi....ehi bine....foarte rau.
Imaginati-va club de jazz f f f dragut, ceva in genu' artjazz da' fara sentimentul ca iti cade blocu' in cap, mai luminos si mult, dar mult mai comod. Sa ne imaginam in continuare (ma rog, voi, ca eu am fost acolo) jam session cu muzicieni geniali si un barman cu cea mai tipica privire de barman dintr-un club de jazz...ce mai, totul perfect! ok si nu vi se pare ca din imaginea asta lipsesc rotocoalele de fum si mirosul de whisky ce se intrepatrunde cu cel de tigara?!!! pai lipsesc pentru ca NU ERAU!!!! Lumea iese afara, ca in pauza mare, la tigara. Ce naiba de jam session mai e aia?!
Ma rog, acum va las asa...neterminati, ca mor de somn.
Vor veni relatari mai pe larg, promit!
Imi aprind o tigara si ma bucur de ea, ceea ce va doresc si voua, chiar daca sunteti nefumatori!

fast update

2008-09-16T18:08:00.007+02:00

pentru toti cei ingrijorati de soarta mea ma vad obligata sa ofer un scurt (pt ca ma grabesc) update.
in ultimele 2 zile bad karma si-a rarit atacurile la unul pe zi si le-a scazut intensitatea, dar despre asta voi povesti intr-un post separat
cert este ca azi...ok, azi pana la aceasta ora, nu a mai atacat, insa pare-se, din pacate ca si-a mutat atentia catre my "now trapped at the airport" friend ceea ce mi se pare o reala mojicie din partea ei (a bad karmei of course)
astazi am avut (in sfarsit) o noua zi linistita, cu vreme de toamna blanda, soare domol, muzica buna, plimbari, cumparat cadouri pt prietenii de acasa si cumparat o tona de cd-uri pt mine
acum ca v-am linistit va pot trezi si invidia si as face-o mai pe-ndelete daca nu m-as grabi sa ies la o plimbare serala, masa in oras si....seara de jazz. Am o singura nedumerire: cum se poate asculta jazz si bea un pahar de whisky fara o tigara, din pacate voi afla in seara asta si promit sa va relatez.
Acum fug sa ma pregatesc si o las pe loredana bertè sa cante.

bad karma strikes again....

2008-09-14T01:14:00.009+02:00

sau din seria: bad karma vs friends, cine va castiga?
asadar: va reusi oare eroina noastra sa iasa si din aceasta ultima incurcatura?
raspunsul imediat dupa publicitate!

banuiesc ca ati citit postul precedent, daca nu asta este momentul pentru a o face...

gata? booon, acum putem sta de vorba, sau, mai bine zis, va puteti delecta cu al doilea episod din "aventurile unei tinere domnite in Roma".

dupa cum bine stiti, aseara (ma rog, noapte) m-am dus la culcare asteptandu-ma la ce e mai rau, inclusiv la un cutremur care sa aiba loc exclusiv sub patul meu.
ehi bine, astazi toate asteptarile mi-au fost confirmate...ehehehe astfel de asteptari nu raman niciodata nestaisfacute (ceea ce e imbucurator pt ele si neplacut pt mine).
de dimineata m-am pregatit de plecare, mi-am refacut rucsacu' (din seria "it's not just a backpack, it's my life!") si am inceput sa-mi sun prietenii sa le zic ca plec. Prietenii care, evident, nu au raspuns, prin urmare am trimis un sms. La asta mi s-a raspuns cand ieseam pe usa, si mi s-a comunicat ca sunt binevenita in orice zi doresc sa ma intorc, ca pot sa tin telefonul cat doresc, ca vorbim zilele astea la tel si eram rugata sa las cheile pe masa (nu de alta dar odiseea acestor chei era destul de complicata si aveau nevoie de ele).
Zis si facut.
Am iesit pe usa cu rucsacu' mare de 10 kg in spate si cel mai mic de 4 pe un umar.
Binenteles ca nu eram tocmai vesela. Dar speram sa ajung la gara in tp util sa prind urmatorul tren.
Evident ca acest lucru nu s-a intamplat. Dar asta nu poate mira pe nimeni.
Imi cumpar bilet la urmatorul care avea sa plece peste mai putin de o ora. Intre timp ma suna si prietenii si radem impreuna de aventurile mele din seara precedenta.
Imi spun: in fond conteaza faptul ca nu am patit nimic, acum putem sa radem si, in plus o sa am ce povesti la un vin cand ma intorc acasa. In plus o sa ma intorc si cu aerul de eroina: "uite prin cate am trecut eu!! si cu toate astea sunt aici si va povestesc!". Prin urmare ma mai relaxez.
Ehi bine asta a fost o foarte mare greseala. Pentru ca exact in momentul ala bad karma strikes again: ducandu-ma sa aflu de la ce linie aveam sa plec aflu ca in ultimele 10 min (adica intre momentul in care am cumparat biletul si cel in care m-am dus sa vad) trenul a fost suspendat. Evident din motive ce nu au fost comunicate si imbecilului care trebuia sa plece cu respectivul tren. Logic, nu?
Boooooooon....sa vedem cand este urmatorul tren. Peste o ora si jumatate. Potrivit unei logici elementare aveam sa ajung mult mai tarziu decat imi propusesem, ceea ce atunci cand trebuie sa-ti cauti cazare nu e tocmai placut. Dar daca mai si vorbesti cu prietenii pe care te duceai sa-i vezi si unul iti spune ca va fi imposibil sa va vedeti pt ca la ora aia lucreaza si lucreaza pana la 3, iar ca nici maine nu ne putem vedea; in vreme ce celalalt pleaca a doua zi dimineata spre Roma (adica in locul din care tu te pregatesti sa pleci), dupa cum spuneam, daca afli si toate astea iti este destul de clar ca ar fi o tampenie sa pleci.
Poti gandi: ok, pierd 12 euro, dar macar nu fac un drum inutil.
O sa-mi spuneti ca in fond nu s-a intamplat nimic.
Si as fi si de acord daca, DACA! in momentul respectiv nu as fi fost la gara, cu rucsacu' in spate de 3 ore pt ca nu aveam curaj sa-l dau jos (prea multi conationali in zona), constienta ca initial mi se spusese ca nu pot sta in camera de la firma si in weekend pt ca e ocupata si, mai presus de asta, daca n-as fi fost si fara chei.
Deci, ce facem?
In primul rand iesim afara si fumam o tigara!
In al doilea rand stresam din nou prietenii care m-au gazduit.
Ca de obicei a raspuns numai unul, eternul meu salvator, cel cu cheile de la poarta din episodul trecut...hahaha, vezi, ti-am zis ca trebuie sa citesti mai intai primul episod!
Hotaram sa ne vedem la firma si sa gasim o solutie acolo.
Ma intorc intr-un final de unde plecasem cateva ore mai devreme spre marea mirare a tipului de la benzinaria de langa casa care avea o evidenta senzatie de deja vù (oare asa se scrie?).
Aflu ca, pare-se, nu exista probleme in ceea ce priveste statul aici cu o mica precizare: ca voi avea o colega de apartament. Pe care colega o vazusem cca 3 min cu cateva zile un urma.
Este o tanara nemtoaica, care vorbeste germano-italiana, germano-engleza si .... stupoare: germana-germana. Asadar va fi foarte "usor" sa ne intelegem!
Una peste alta prietenii au avut iar grija de mine, mi-au descretit fruntea, m-au cazat si m-au scos cu forta la masa ca sa nu mor de inanitie. Asadar de data asta se pare ca scorul la bad karma vs friends este 0-1, astept cu nerabdare zilele urmatoare!
Acum va las, pentru ca noua mea colega de apartament vorbeste singura in camera alaturata.....mai bine ma retrag.

Dumnezeu este subtil dar nu rau intentionat....subtil my ass!!

2008-09-12T21:55:00.022+02:00

Sunt in concediu, dupa cum multi stiu deja.
Mi-am zis ca va fi frumos, eu, un rucsac si gandurile mele bantuind prin Italia 2 saptamani.
Si inca mai sper sa fie.
Dar sa vedem cum au decurs primele zile din aceasta aventura.
Luni a decurs fara evenimente majore. Ore lungi de taclale cu prietenii care ma gazduiesc intr-o camera de la ei de la firma. Discutii si barfe, ca nu ne-am mai vazut de mult, seara mancat paste bune si baut vin, bun si multicel. Intors la firma si baut si o sticla mica de vodka adusa de nu stiu unde si pe care o pastrau pt cine stie ce ocazii speciale....eh, ocaziile alea vor trebui sa se multumeasca cu sticla de vin de care inca nu ne-am atins. Culcat la 4 si trezit tarziu.
Urmatoarele zile au descurs cam la fel. Plimbari lungi singura prin oras, ore petrecute in piata pe o banca de piatra citind si ascultand muzica, iar seara ore de barfa cu prietenii.
Primele semne karmice au inceput sa apara a treia zi (...dupa scripturi). Intorcandu-ma seara acasa (pe jos, ca numai asa am circulat) m-am oprit si mi-am cumparat o sticla de vin rosu, am mai mers cativa km si am luat 2 bucati de pizza la pachet si veneam spre casa cu gandul de a-mi petrece seara citind, band vin si mancand pizza.....un vis! Ajung in fata portii, scot cheile si.....nu se deschide poarta. Ok, nu ne panicam, o incercam pe urmatoarea....acelasi rezultat. Tragem aer in piept si reluam procesul pas cu pas. Si tot asa vreme de cca 10 min. Analizam situatia: gardul lateral nu e prea inalt, se poate sari cu extrem de mare usurinta, asta daca nu ar fi in dreptul ferestrei tipului de la et 1 care se uita la tv cu usa de la balcon deschisa. Ma gandesc ca poate nu o sa i se para normal sa vada la ora 23 pe cineva sarind gardul cu un rucsac in spate, iar daca-i zic si ca sunt romanca....e perfect!
Singura solutie ramane sa sunam prietenii. Sunam prieten nr 1: nu raspunde, nu ne panicam. Sunam prieten nr 2, fratele primului: nu raspunde. Urmeaza 30 sec de paranoia si incercari nevrotico-spasmodice de a descuia poarta. Nici un rezultat. Continuam cu telefoanele. Intre timp, evident, gandul meu era la sticla de vin pe care nu o pot deschide. Intr-un final raspunde prieten nr 2 care si soseste in 10 min sa salveze domnitza la ananghie.
Prin urmare, in ciuda celor cca 30 min petrecute in fata portii, seara s-a incheiat bine. Am baut vinul impreuna si am barfit pana la 3.
Ziua de ieri a decurs in parametrii normali, seara la fel.....dar azi....azi toti zeii s-au incruntat, si m-au scuipat in cap! chiar si la propriu!
Da' sa luam lucrurile in ordine. Ma trezesc, ca un om normal, la 13.
Baietii venisera la birou, asa ca se grabesc sa-i ofere tinerei demozele cafea si croissant, pardon, cornetto.
Iau telefonul in dorinta de a o suna pe mama. Si, surpriza: n-am semnal! Eh, in casa asta n-ai semnal decat langa geam. Zis si facut. Urmeaza cateva minute de gesturi penibile cu telefonul in aer, ca in filmele americane cand idiotu' de serviciu incearca sa aiba semnal pe o insula pustie in pacific.
In continuare n-am semnal. Ies afara, in slapi, tricou si pantaloni scurti. In curte reieau gesturile ritualice cu telefonul in aer, insotite de o serie de incantatii din cele mai colorate, in romana, evident, ca numai in limba ta poti sa injuri cum trebuie.
In continuare n-am semnal! Ne agitam, sunam acasa, rugam mama sa injure pe cei de la orange, nu de alta dar sfatul lor a fost sa pun cartela in alt telefon, gand care, binenteles ca nici nu-mi trecuse prin cap!!!! Dobitocilor!
In concluzie telefonul a devenit inutiliuzabil. Problema minora tinand cont de faptul ca toata lumea are acel numar de telefon si ca urmeaza sa plec din Roma, iar prietenii din celelalte orase trebuie sa ma anunte cand ii gasesc si sa ne coordonam, ca sa nu fie plecati din oras cand ajung eu!!!
Dupa o scurta criza de isterie la telefon (altul) pe un nr (tot altul, evident) cu my S from SOS friend, hotarasc sa ma calmez. In fond sunt in concediu, sunt la Roma, vremea e buna si zeii vor ajunge sa-mi zambeasca. Asadar tragem aer in piept si pornim spre centru in dorinta de a cumpara o cartela sim italieneasca.
Dupa ceva impedimente cumparam si cartela. Ma rog, trecem peste faptul ca mai trebuie sa fac rost si de un alt telefon, ca sa am in total 3: 1 al meu de acasa blocat pe orange si cu o cartela nefunctionala. 2 al prietenilor de aici ca sa ma sune ei pe el. 3 unul de imprumut de la cineva in care sa-mi pot pune cartela cea noua.
Hotarasc sa-mi ridic moralul si sa mananc intr-o trattoria in centru.
Planul parea bun si greu de ratat, dar azi nimic n-a fost simplu, lucrurile s-au incalcit, s-au complicat la fiecare pas. Asadar pornim in cautarea trattoriei perfecte: sa mananci bine, sa nu fie prea scumpa, deci sa nu fie prea turistica, sa fie linistita si intr-un loc dragut. Cu chiu cu vai gasesc ceva ce parea sa se inscrie cat de cat in parametrii. Iau loc, comand si incerc sa ma conving ca totul va fi bine. Introduc cartela noua in tel prietenilor, sun acasa, linistesc lumea si imi astept ,plina de speranta si ganduri bune, mancarea.
Soseste, cam greu ce-i drept, si mancarea.....greu de inchipuit ca in Italia se pot manca paste atat de proaste. Realmente greu de imaginat! Ma enervez, dar incerc sa depasesc momentul. Macar vinul e bun, locul e dragut si pot sa-mi termin cartea in liniste. Oricum cca 30 min m tarziu aveam sa descopar si de ce pastele erau atat de proaste: italianul scund, de varsta mijlocie, burtos si cu sort putin murdar care se invartea printre mese din cand in cand cu aerul ca ar fi patronul dar si bucatarul era, intr-adevar, patronu', dar bucatarul a iesit mai tarziu sa fumeze o tigara, si sunt convinsa ca era marocan.
Revenind: puteam totusi sa beau un pahar de vin bun si sa citesc. Exact asta am si facut: pana am constatat ca a inceput sa ploua. Afara fiind, am hotarat sa mai stau la masa sub umbrela ca, desi trece putina apa prin ea, nu e mare lucru. Si oricum e o ploaie de vara, cat sa dureze?!
Dupa cca 30 min ploaia parea ca s-a oprit. Platesc si pornesc in cautarea unui autobuz care sa ma duca acasa. Ajung intr-o piata cu o Biserica (duhhh!) unde observ ca are statie un autobuz care ma duce exact acasa. Ma asez in statie si incerc sa-mi recapat optimismu'. (desi nu prea vad ce vroiam sa recapat, pt ca optimista n-am fost niciodata) In fond sunt in concediu, maine plec la Perugia si uite ploaia a spalat aerul, ia uite ce aer curat e acum!

Mda, la fel a facut si ploaia torentiala, in rafale reci impinse de un vant de tipul uragan ce s-a pornit 5 min m tarziu.....a spalat aeru'...si m-a spalat si pe mine.
M-am adapostit impreuna cu un grup de francezi in usa unei biserici (n-am fost nicicand mai bucuroasa ca vad o biserica). Grupul de francezi parea teribil de amuzat de toata povestea....ma rog, sunt o natie pe care n-am inteles-o niciodata.
Doar ca ei, cu optimismul lor cu tot, au plecat repede pt ca a venit autobuzul lor.
Asa ca am ramas singura, adapostita sub o faramita de piatra sperand sa vina autobuzul mai repede. Autobuzul n-a venit, in schimb a venit un tip infasurat bine intr-o haina impermeabila galbena, mic, masliniu, dubios si cu dorinta de a comunica cu mine. La un moment dat m-a intrebat daca nu stiu de unde sa-si ia tigari in zona. Raspund ca nu. Dar poate am eu tigari. Raspund ca nu, ca sa nu fiu obligata sa-i intind tigara si sa aiba impresia ca sunt prietenoasa. atunci am primit replica cea mai linistitoare: "eu am o singura problema: asta ca n-am tigari si cand n-am tigari devin foarte nervos!".
Urmatoarele 10 min s-au scurs incet (ceea ce nu pot spune despre ploaie) cu individul respectiv care-mi spunea ca daca tot suntem amandoi acolo, macar sa stam de vorba si gandurile mele care implorau orice forta divina sau supranaturala (din seria I'm not normally a religious woman, but if u're up there: save me Superman!) care sa opreasca ploaia, sau sa-mi trimita un autobuz, sau macar sa-l fulgere pe infivid.
Noroc ca dupa cele 10 min a venit un autobuz in care m-am urcat in fuga, lasandu-l in urma pe "my new special friend" care tocmai se apucase sa-mi explice ce o sa facem noi doi impreuna. Autobuzul, din fericire, avea capatul intr-o zona pe care o stiam si era in drum spre casa. Asadar imi permit sa ma relaxez. Asta pana cand un stimabil domn la cca 65 ani (dupa ce a facut o gluma referitoare la o alta calatoare, de aceeasi varsta cu el, gluma la care eu am ras, la fel ca alte 3 persoane de langa mine) ma intreaba daca sunt italianca. Raspund ca nu. Ma intreaba de unde sunt, iar cand aude Romania il vad cum zambetul i se transforma intr-o strambatura plina de dezgust si e gata gata sa ma scuipe in fata.
Ma rog, scap si de linsaj, cobor din autobuz si ma indrept, trista si plouata (si la propriu si la figurat) spre casa, fara sa mai am speranta ca voi merge cu autobuzul.
Cand asteptam la semafor se apropie de mine un tip cu o umbrela mare in mana. Ii arunc cea mai neprietenoasa si paranoica privire de care eram in stare, dar cu toate astea se apropie de mine si zice, pe un ton cat mai inofensiv: "eu cred ca te-ai udat destul, mai bine mergi sub umbrela". E adevarat ca aveam un aspect de pisoi ud aruncat in zapada, probabil ca as fi trezit si mila celui mai sangeros tiran. Prin urmare stimabilul tanar m-a condus pana in statie si a asteptat autobuzul cu mine.
Aici credeam ca se va incheia aventura mea.
Dar ma inselam din nou. Calatoria cu autobuzul a fost cu adevarat refreshing....la propriu, pentru ca aerul conditionat era pornit la maxim si probabil setat pe 15 °C, ceea ce este fantastic atunci cand ai parul si hainele ude pana la piele.
Acum am ajuns acasa, si ma gandesc ca la noapte o sa se darame toata cladirea peste mine.
Va las si ma duc sa dorm, poate ma trezesc si aflu ca am visat urat, daca nu....o sa mai auziti probabil povestiri despre cum datoriile karmice se platesc mereu....dar mai ales cand esti in concediu!

am fost: batrana, senila, nevrotica si antisociala

2008-08-07T14:34:00.001+03:00

acum sunt: batrana, senila, nevrotica, antisociala si chioara!!!

dap, imi pun ochelari! in mod oficial am inceput sa-mi pierd si vederea, ceea ce, la o adica, ar putea fi in avantajul meu, asa cum pierderea memoriei a devenit o adevarata binecuvantare: viata n-a fost nicicand mai plina de surprize! va dati seama acum cand am inceput sa chiorasc! sa te tii acum surprize cand n-o sa stiu cu cine vorbesc si nici macar daca ne-am mai vazut.

in alta ordine de idei aveam de gand sa scriu altceva, dar ar fi fost prea serios si cu trimiteri la o realitate prea imediata asa ca, superficiala din fire, am hotarat sa spun lumii (da, cu tine vorbesc, my friend, ca tu sigur esti un cititor fidel, din seria “my one and only blog reader friend”), ziceam ca am hotarat sa spun lumii ce prostii superficiale si banale mi-au mai trecut prin minte de curand sau nu, caci nu mai tin minte bine.

revenind la faza cu ochelarii am avut 2 tipuri de reactii, ambele la fel de incurajatoare si din partea unui numar considerabil de persoane:
- reactia 1: aaaaah bine ai venit in grupul nostru!
acum eu nu vreau sa fiu rautacioasa sau ostila, dar jur ca suna cel putin scary. ca si cum tocmai ti-ar fi supt creieru’ cu un pai si ceilalti care au patit la fel te primesc cu bratele deschise: welcome, our new brainless friend!
- reactia 2: ce tare! cat ai?; - 0.5; ha ha ha si eu am inceput la fel!
va multumesc din suflet, dar gandul ca o sa ajung la fel de chioara ca altii nu ma incalzeste.

incercam da depasim momentul si continuam cu alte impresii si experiente fara nicio legatura unele cu altele:
- punguzta se razbuna! de curand am vazut apogeul pungutzei, Punguzta cu “P” mare: pungutza “Sushi mania”
- de ceva vreme pot spune ca I found Jesus! yap! sunt una dintre cele norocoase si acum stiu ca he is out of the box. Multe luni a stat bietul de el inchis intr-o cutie de carton in vitrina fostei librarii Anastasia actualmente Parintele Galeriu. In ziua in care a disparut cutia pe care scria mare Isus, El a aparut in drumul meu. Ne salutam in fiecare dimineata si-i amintesc sa scuipe guma cand vin turistii. Ehi bine da, a ales sa-mi apara mie in cale, mare, auriu, orbitor deasupra gardului casei lui Becali.
Ma rog, acum, in lumina noilor desoperiri, brusc imi vine un dubiu: poate nu e Jesus, ci doar un turnulet auriu, dar astept sa-mi pun ochelarii peste 2 saptamani si atunci voi reveni cu precizari, asta in caz ca nu uit.

Pana una alta nu pot decat sa va doresc sa vedeti cat mai putine, sa auziti la fel si mai ales sa aveti o memorie din ce in ce mai proasta....viata va fi plina de surprize, over and over and over again...(ma rog, o fi aceeasi surpriza da’ pare mereu noua)

and remember: Don't take life so seriously... It's not permanent!

Din seria: After a year in therapy, my psychiatrist said to me: 'Maybe life isn't for everyone

2008-07-08T13:47:00.008+03:00

Romania film prezinta

Aventurile Mistretului Neprietenos – partea I

sau: Happiness is often the result of being too busy to be miserable...thank God I have plenty of free time!

nu, pe cuvant daca am chef de ceva!
nu am chef de nimic
as sta, dar ma plictisesc de moarte
ah, exact asta era: I’m sooooo bored
as face ceva da’ nu stiu ce
ce dracu’ sa faci pe vremea asta?
ah, stiu: mergi la o receptie, right?
PERFECT!
sa vedem ce presupune asta:
1.gasit haine dragute gen fusta lunga, tocuri si bluzita
2.iesit din casa la ora 19.00 cand sigur e mai racoare: numai 32 °C
3.ajuns la receptie, facut frumos la oameni penibili si nesuferiti, plus ca de cca 50% ma ascund iar restu’ nu mai stiu exact daca ii stiu de bine sau de rau, asa ca mai bine incerc sa-i evit. Problema e ca....50+50 = 100% ....cum dracu’ ii evit pe toti? sooo...ne imaginam mistret neprietenos cocotat pe tocuri zambind dragut la 32°C unor oameni pe care nu-i suporta.....si mai vreti sa fiu
vreodata prietenoasa?! I’m not a people person, remember?!

si daca nici receptia nu ne-a scos di plictiseala, atunci sa cautam alta activitate....ne pregatim de parastas....asta sigur o sa-mi ridice moralul.
Cine nu se inveseleste cand trebuie sa pregateasca un parastas?! si, mai mult, cum sa nu radiezi de fericire la gandul ca sambata ti-o vei petrece intre biserica si cimitir?!

incercam sa ne inveselim la gandul ca maine poate iesim la motoare cu niste prieteni, mai radem, mai glumim, mai injuram mai bem un vin/bere fiecare dupa pofta sufletului....pe de alta parte: e cald, e miercuri deci sigur la motoare o sa fie plin, asa ca vor urma nenumarate ture in cautarea unor cunoscuti cu care sa ne inghesuim la masa. Odata inghesuiti binenteles ca vom afla ca multi si-au bagat picioarele si au plecat deja in vama....asa ca o sa ma enervez din nou si o sa ma pot intoarce acasa, sa ma culc si sa visez la a doua zi cand voi putea spune: amr doar 2 zile pana la parastas! yeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!

intre timp....
eu tot ma plictisesc
ma plictisesc asa de tare de-mi vine sa plec pe jos in India....de parca n-ar fi suficiente vaci si aici

Perioada Robbie WIliams

2008-07-07T15:20:00.001+03:00

pt zilele cele mai negre

2008-06-11T15:50:00.003+03:00

astazi am primit urmatorul email
nu pot sa nu-l postez
comentariile mele sunt de prisos
enjoy :))))

http://liviualexa.ro/2008/05/senzational-femeia-reinventata/

Plissetkaia, Béjart, Bolero

2008-05-27T13:00:00.002+03:00

If I had been the Virgin Mary, I would have said 'No. Part II

2008-04-05T18:39:00.008+02:00

Intrucat comentariul la acest post a fost atat de interesant (u're welcome my friend) se pare ca devine necesar un nou post de lamurire.

- pungute de cadouri/ milka ...ESTE ABSOLUT LOGIC !!! atat eu, cat si tu, cunoastem dependenta femilor de shopping, cadouri si ciocolata (ca noi doua reusim sa infranam chestia asta, e cu totul si cu totul altceva). Dragutele domnite, cele mai multe dintre ele, probabil, micute angajate la o multinationala, si cu impresia de "multinational environment", nu fac altceva decat sa isi declare independenta, feminitate si eleganta.

well....in that case permite-mi sa-mi cer in mod oficial scuze in fata acestor femei puternice si independente, acestor de 3 ori....da' ce zic de 3, de 10 ori femei si sa le doresc sa ajunga cat mai departe in viata...ma gandesc la ceva gen ....Australia?! ca nu planuiesc sa merg acolo prea curand.

cum mama dracului sa iti amesteci in aceeasi gentuta: farduri, mancare, bolero, ciocolata si desigur ipod-ul? Data viitoare, te rog sa ai mai multa grija fata de sentimentele lor.

la sentimentele ipod-ului vroiai sa zici, nu? si mai ales, cum naiba ma gandesc sa mai umblu si cu o carte dupa mine...!!!!!!!

fetele din sex&the city aveau mereu o punga de la un magazin de firma...

u're soooo right my friend....numai ca....stii tu....in pungile lor chiar se aflau cumparaturi de la respectivele magazine Eu stiu ca pentru aceste domnite o sa para ciudat, dar asa era, fetele alea din serial nu purtau in sacosa un sandwish cu salam...nu,nu,nu!

dupa 2 ani pe role, tot nu reusesc sa franez...

ok, sa inteleg ca te opresti mereu intr-un pom? putem sa mergem impreuna next time? I'd love to see that! :))

si oricum, cizmele respective sunt cu bot rotund sau ascutit? stii ce as vrea sa vad: white army bots

de cele mai multe ori ascutit, normal! duhhhh .... ce intrebari!

eu am vazut deja white army bots, in fiecare zi pe strada si la metrou, acolo pe unde noi, muritorii de rand, se intampla sa mai trecem. Oricum, o sa fii surprinsa, dar cand mai lasi caleasca si mergi pe jos descoperi multe lucruri foarte frumoase...ma rog, asta oricum e un post diferit.

emo kids??? stai sa vezi cum e cu "emo adults" ...si asta intra la capitolul experienta, "la betie adunate" .

nu se pune asta cu betia, aia nu-s emo, aia sunt ei virgula prietenii nostri (ca sa parafrazez un banc genial)

si daca te manaca curiozitatea, si stiu ca nu poti sa dormi noptile (au trecut vremurile alea my friend), te rog sa aprofundezi subiectul emo vs. funky vs. punk (chestiuni din seria...gri...bej...grej), si sa le dai un pic de atentie acestor tineri neintelesi (http://www.emo-kids.ro/)

bine ca ai dat tu site-ul, te-ai gandit ca de-aia am zis ca nu ajut lumea? hmmm, m-am interesat anyway si chiar le dau atentie. In general am inceput sa fiu foarte atenta la totii copiii care bantuie pe langa noi si.....desi I usually hate kids si sunt sociopata.....sa stii ca imi plac (dar si asta va fi alt post)

Am si eu o intrebare: in diminetile alea, in care mergeam spre liceu, cu tramvaiul 34 si ascultam Vama veche, noi eram funky sau emo?

exact asta ma intreb si eu!!!!! trebuie sa analizam problema asta foarte serios.

- Kazakhstan, Uzbekistan, Tajikistan, Turkmenistan, Bantustan, Pakistan, Afghanistan...see my point???

this WAS THE POINT. Chiar avea dreptate si a fost foarte funny. Foarte funny.

Morala? Dupa cum se vede lumea este deosebit de interesata de post-urile mele atat de profunde si interesante (si nu, nu se pune ca ne stim de mult. ce, a mai postat comentarii pana acum?! invidiosilor!)

Morala 2: uite cum prietenii te stimuleaza sa fii din ce in ce mai prolific. Cand voi ajunge famous o sa-mi amintesc sa te mentionez in discursul meu!

Si, in loc de incheiere.....

Decalogul micului blogger - sursa: Time Out nr. „Retzeaua lui Bucur”

2008-04-04T11:56:00.007+02:00

1. Uiţi că scrii pentru internet. Oamenilor le vine mai greu să urmăreasca bucăţi lungi de text pe un ecran decât pe hârtie. Foloseşte paragrafe scurte şi despărţite de rânduri libere. Dacă găseşti ceva interesant pe alt site, pune doar un link şi un scurt paragraf cu comentarii proprii şi gata. Nu uita! Concis şi aerisit.
asta nu ma priveste, nici nu stiu de ca am mai scris-o

2. Nu incluzi biografia sau poza ta. Aceste două elemente sunt foarte importante pentru a-ţi dezvolta credibilitatea in ochii cititorilor. Biografia ar trebui să reflecte pregătirea sau experienţa din spatele a ceea ce scrii. Dacă aceasta nu există, spune asta! E doar părerea ta şi cititorii iţi vor aprecia onestitatea. Cât despre poză, ea face legătura între lumea virtuală şi cea reală. E mai uşor să relaţionezi cu un om căruia ii vezi faţa. Nu uita! Spune şi arată cine eşti.
maybe, just maybe....nu vreu sa fiu credibila in fata cititorilor, mai ales ca probabil majoritatea sunt cunoscuti sau prieteni...so.....de ce m-ar preocupa?
oricum, cat despre biografie....normal, au dreptate oamenii, ce naiba, trebuia sa scriu si eu de Masterul in Semiotica la Harvard si de lucrarea pe care Eco vrea sa mi-o publice iar eu ii zic mereu: Umberto, lasa, pe bune, nu vreau sa ies in evidenta.
despre poza.....normal ca imi doresc sa ma recunoasca lumea pe strada si sa arunce cu rosii in mine ca i-am deranjat la un moment dat, sau sa ma fugareasca Dra cu pungutza branduita Milka si sa arunce cu ciocolata in mine.

3. Foloseşti titluri nondescripte. Deşi un titlu catchy sau metaforic sună bine, nu uita că motoarele de căutare indexează în principal titluri. Acestea trebuie să fie cât mai la obiect şi mai sugestive pentru articolul pe care îl scrii pentru a fi găsit uşor. Nu uita! Titluri relevante.
ok! am inteles, e important sa primesti sfaturi de la oameni avizati! prin urmare post-ul precedent se va numi: Vaca Milka. ce ziceti? astept propuneri
si oricum, daca e sa tinem cont de motoarele de cautare atunci imi voi incepe fiecare post cu un titlu de genul: Tariceanu vs Basescu, Brad Pitt si Angelina jolie au gemeni, poze Andreea Marin, poze porno Nicoleta Luciu....ce ziceti? e bine?

4. Foloseşti linkuri nondescripte. Deşi un link stil "aici afli mai multe" arată simpatic, oferă prea puţine informaţii despre destinaţia lui. O formă mai potrivită a formulei de mai sus ar fi: "poţi afla mai multe pe site-ul firmei x". Nu uita! Viaţa e prea scurtă să dăm click în necunoscut.
fenomenal! adica sa spun acelasi lucru dar in cuvinte mai multe. si, bineneteles, sa nu uitam sa mentionam firma, compania, brand-ul.....ce naiba ca doar corporatia noastra, mama noastra!
cat despre ultima fraza.....well.....sa nu care cumva sa va prind ca mai dati cu......clik-u’ in necunoscut! derbedeilor!

5. Îngropi subiecte interesante. Chiar dacă ai scris acel articol extraordinar acum doi ani, asta nu înseamnă că el nu mai e de actualitate. Nu îl îngropa într-o arhivă unde nu îl va mai citi nimeni, ci păstrează pe pagina principală câteva link-uri “evergreen”. Nu uita! Promovează-ţi “golden oldies”.
pai si ce sa ma fac Dra cand tot ce am scris eu este extraordinar?!

6. Pui tag-uri la plesneală. Tag-urile sunt un instrument foarte puternic pentru categorisirea şi navigarea rapidă a blogului tău. Foloseşte tag-uri concrete, la obiect, şi nu include un articol în toate categoriile posibile. Nu uita! Tag-uri puţine dar bune.
vezi, eu inca nu m-am documentat suficient pe problema tag-urilor si, ca sa nu cumva sa gresesc si sa fiu ulterior sanctionata de asociatia internationala ca bloggerilor....am hotarat sa nu pun deloc. Dar, va rog pe voi cei mai experimantati....ajutati-ma sa nu mai fiu rusinea blogurilor! Va rog!

7. Scrii când-şi-când. Chiar şi un blog proaspăt apărut işi dezvoltă rapid o bază de fani care revin regulat să vadă ce mai e nou. Dacă îi obişnuieşti cu un articol pe zi şi apoi nu mai scrii nimic câteva săptămâni poţi să îi pierzi foarte uşor. Nu uita! Bloguieşte cu regularitate.
hai ca asta-i buna! ii rog pe aceasta cale pe totii fanii mei care nu m-au abandonat in ciuda indisciplinei si inconstantei mele sa-mi scrie aici mesajele de incurajare pentru ca eu sa fiu din ce in ce mai prolifica si le amintesc ca: fara voi nu as fi nimic! va iubesc!

8. Amesteci subiectele. Dacă ai un blog cu predilecţie despre ceva anume, nu posta ce ai mâncat aseară sau ce mai face primarul. Cititorii tăi fideli se aşteaptă să găsească informaţii despre un anumit subiect şi nu le place să fie deziluzionaţi. Nu uita! Scrie despre ce spui că scrii.
in primul si-n primul rand: nu mananc seara! ce naiba, credeti ca un astfel de trup se mentinue usor? ah, scuze nu aveti cum sa stiti pt ca nu am pus poza si nici nu puteti sa ma credeti pe cuvant pentru ca nu am postat autobiografia, deci nu am credibilitate.
“Cititorii tăi fideli” somebody has got an osession!

9. Îi subestimezi durata de viaţă. Când ceva apare pe internet, sute de servicii îl găsesc şi îl arhivează, păstrându-l durate nedefinite de timp. Gândeşte-te că cineva ar putea vrea să te angajeze peste cinci ani şi îţi caută numele pe Google. Nu uita! Viitorul tău şef poate citi ce scrii.
fiind o fire paranoica....oare crezi ca-mi face bine sa aflu ca “sute de servicii îl găsesc şi îl arhivează, păstrându-l durate nedefinite de timp” si ca “Viitorul tău şef poate citi ce scrii.”?!!! Thnx! Now I feel great! I feel much better now (Am stiut intotdeauna ca “Just because you're paranoid doesn't mean they're not out to get you”. I knew it, I knew it, I knew it!)

10. Foloseşti un domeniu gratuit. Evită servici tip x.blogspot.com sau y.wordpress.com, pentru că acestea pot să facă ce vor cu munca ta. Un domeniu personal e câţiva euro pe an şi arată profesionalism şi personalitate. Nu uita! Cu cât stai mai mult pe un domeniu gratuit, cu atât mai greu e să pleci de la el.
I don’t have a personality.....I just have an attitude!!!

Have a nice evening my fans! And remember: I love u guys!

If I had been the Virgin Mary, I would have said 'No.

2008-04-04T10:28:00.007+02:00

Protect me from knowing what I don't need to know. Protect me from even knowing that there are things to know that I don't know. Protect me from knowing that I decided not to know about the things that I decided not to know about. Amen

...sau ce lucruri mi-au mai atras atentia desi pe multe dintre ele preferam sa nu le vad

In primul rand:
Care-i faza cu femeile si pungile de cadouri (si nu numai). Nu, serios acum: nu a remarcat nimeni cate femei umbla pe strada cu o poseta mica-mica pe umar si duc in mana cate o punga de hartie din acelea de cadouri sau, mai rau, de la un magazin de fitze sau ultimele doua variante: de la carturesti sau, de la Milka. De altfel Dra cu Milka a vrut sa-mi si demonstreze ratiunea alegerii ei prin urmare m-a lovit ca o vaca peste picioare ci pungutza ei mov la iesirea de la metrou la Piata Victoriei. Doresc sa-i transmit pe aceasta cale ca intr-o zi o sa ne reintalnim si atunci o sa simta ce inseamna o geanta adevarata plina cu carti, pixuri, farduri, un briceag, o sticla de cafea si un manunchi enorm de chei....asta e o geanta nu o pungutza cu Milka!! Anyway, revenind: care-i faza?! Nu pricep, indeasa in pungutzele astea sanwish-ul pt pranz, bolerò-ul pt mai pe seara si multe alte lucruri.....Honey, chiar daca scrie „Carturesti” pe ea.....it’s still a fucking paper bag!!!!!

Astept cu nerabdare comentarii elocvente care sa ma lamureasca referitor la aceasta chestiune...se accepta inclusiv comentariile Drei cu Milka :)

Ok. Let’s move on
Tot din seria care-i faza: care-i faza cu cizmele albe?! Si, prin extensie: e aceeasi faza cu cea cu rolele albe?! Din nou intreb, nu de alta, dar poate sunt eu mai sensibila si le remarc numai eu: a mai remarcat cineva ca orasul s-a umplut de fufe cu cizme albe?! Pardon, imi cer scuze, am fost o nesimtita si o insensibila: nu sunt fufe, nu e vina lor daca la moda sunt acum exact cizmele pe care le poarta curvele de la Matasari de ani de zile. I’m sorry, girls!

Intrerupem programul nostru obisnuit pentru o stire de ultima ora: am aflat ce inseamna Emo Kids! Ok, pt cine se grabeste sa rada si sa ma categoriseasca drept o inculta si o ignoranta doresc sa mentionez ca nu sunt numai o femeie foarte frumoasa, ci si o femeie deosebit de inteligenta si culta (si voi nu ma puteti contrazice na-na-na-nananaaaaa). Asadar dupa cum spuneam am aflat in sfarsit ce inseamna Emo Kids....dar n-o sa va spun si voua, n’aveti decat sa va informati singuri ca si eu am facut la fel, mai ales dupa ce am intrebat in parc doua pushtoaice daca sunt Emo si ni s-a raspuns foarte serios si cu un aer usor iritat: Nu! Suntem funky!

De dimineata am vazut la televizor un material superb! Tariceanu astepta sa primeasca delegatiile. Dupa ce o delegatie a trecut pe langa el fara sa-l salute, cei din protocol il anunta ca: „Urmeaza delegatia din Kargastan”, „Cine?!” raspunde Tariceanu vadit uimit si contrariat de ceea ce auzise. Nu mai apuca sa primeasca raspunsul ca apare delegatia. Pleaca delegatia si Tariceanu le spune celor din protocol: „Pronuntati bine fiecare silaba, ca am auzit doar stan...si la cati stan sunt....” He just made my day!

Si acum stiri pe scurt:
am reinceput sa merg pe role dupa 10 ani (Da! acum 10 ani mergeam cu rolele si cu toate asta sunt foarte tanara!). Veti spune, probabil, ca nu va pasa. Gresit! Nimic mai gresit! Acum poate asa ganditi, dar o sa va intereseze cu siguranta atunci cand o tanara foarte atragatoare, cu un trup parca sculptat de Michelangelo, va aluneca suav cu rolele pe langa voi in Parcul Herastrau lasand in urma o unda de parfum delicat si imbietor. Trust me, atunci o sa va doriti sa fi citit mai atent post-urile ca sa ma recunoasteti.

In incheiere un gand frumos, o rugaciune pentru suflet, ca sa incheiem cum am inceput:
May those who love us love us,and those who do not love us,may God turn their hearts,and if He cannot turn their hearts may He turn their ankles that we may know them by their limping.

The Chemical Brothers - The Salmon Dance

2008-02-08T10:54:00.001+02:00

---Put your hands to the side, and silly as it seems
Shake your body like a salmon floating up stream

Iniţierea este o moarte şi orice moarte inteligent asumată poate echivala cu o iniţiere. - Mircea Elide

2008-02-06T17:10:00.003+02:00

ora 09.00, piata Rosetti: "in numarul de luna aceasta Uma Thurman vorbeste despre drumul catre pacea interioara"; "voteaza Stolojan, ai nevoie de un om de incredere!"; "ai nevoie de o pauza? have a break, have a kit-kat".

ora 09.05, peron metrou Universitate, directia Piata Victoriei: ma indrept agale spre capatul peronului, azi n-am chef, azi pur si simplu n-am chef de nimic...la 16.00 ar trebui sa merg la un interviu pentru un job, dar, n-am chef, o sa sun sa zic ca nu pot sa ajung, pur si simplu n-am chef. Nu, azi chiar n-am chef, n-am avut chef nici macar sa ma opresc sa cumpar Dilema, o cumpar maine. Merg agale si ma bucur ca exista muzica pe lume, iti multumesc in gand pt Mp3 player si ma bucur ca a existat Urma. Primele acorduri din "Is it fair" de pe ultimul Urma, inca doi pasi, intorc privirea si, in dreapta mea, pe zidul tunelului se ridica semet un afis publicitar: "detergentul Fairy, acum si cu aroma de lamaie!"

So, is it fairy?

Intrerupem programul nostru obisnuit pentru o mica problema de logica:

Daca orice sfarsit e un inceput si orice sfarsit poate echivala cu o moarte si daca orice initiere e o moarte si orice moarte INTELIGENT ASUMATA poate fi considerata o intitiere, inseamna ca orice sfarsit e o intitiere?

Si daca da...do you think it's fairy?

Asadar, sa continuam si sa vedem cum stam cu sfarsitul si mai ales cum ne incadram la capitolul initiere, mai pe scurt ce concluzii am tras in ultimele saptamani.

- Suntem cu totii, mereu, in intarziere - Traim intr-o stare de inconstienta si indiferenta in care nu putem si nu vrem sa vedem ca majoritatea actiunilor, gandurilor si simtirilor noastre vin prea tarziu. Nu vrem sa vedem ca suntem intr-o eterna intarziere fata de cei la care tinem, fata de ceea ce ar trebui cu adevarat sa facem sau sa spunem, iar atunci cand ajungem, atunci cand/daca in sfarsit ajungem, ne place sa credem ca am facut tot posibilul pentru a fi punctuali (eu am plecat devreme dar...).

Si uite asa trece viata pe langa noi, ramanem din ce in ce mai singuri si nici macar nu mai apucam sa ne intrebam cum de s-a intamplat asta, incremenim la acelasi job, facand aceleasi lucruri pentru ca nu reusim sa ajungem puctuali macar la O intalnire cu noi insine si sa ne intrebam ce vrem cu adevarat, cine suntem cu adevarat, cati oameni au plecat de langa noi si cate lucruri n-am spus pentru ca am ajuns prea tarziu.

- Diferentele intre rase nu sunt toate vizibile si nici toate rasele nu sunt cunoscute (e singura explicatie plauzibila) - Prietenii sunt o rasa aparte de fiinte umane. Serios, cred ca exista niste persoane, diferite de celelalte, care se nasc cu anumite caracteristici ce le fac potrivite pentru ca deveni in viitor "prieteni". La prima vedere sunt oameni obisnuiti, dar, asa cum exista oamenii cu trasaturi fizice diferite in functie de rasa, asa exista cei cu trasaturi spirituale diferite. Cine stie ce stramosi or avea...

- Suntem plini de resurse - Daca exista o resursa inepuizabila pe planeta, o resursa ce salasluieste inlauntrul fiecarei fiine umane aceea este, fara niciun dubiu, capacitatea de a-si dezamagi semenii. Intotdeauna vom fi capabili sa ne mobilizam toate puterile pentru a-i uimi pe cei din jur, dezamagindu-i. Eu as propune demararea unui program stiintific de studiere a fenomenului, totul pe bani europeni, binenteles. (Ce naiba, atata timp cat unii au primit bani pentru studii in urma carora a rezultat ca nu ne putem linge cotul....)

- Ce-si face omu' cu mana lui...e mai trainic si macar stii pe cine sa dai vina - Cred cu tarie ca fiecare dintre noi se ajuta singur, ca depinde de fiecare entitate sa mearga inainte, sau nu, sa-si faca viata un iad sau sa si-o transforme in ceva "traibil", intr-o experienta utila din punct de vedere spiritual. Depinde exclusiv de noi, desi, uneori, foarte rar, pot exista oameni care sa te surprinda si sa-ti ofere ajutor nebanuit, poate chiar fara sa-si dea seama.

- Eu cred ca "Dumnezeu este subtil, dar nu rau intentionat" - Este impresionant si ingrijorator sa vezi in ce au ales oamenii sa creada. Cum au ales sa se ofere unor credinte, unor zei, unor concepte, crude si nedrepte. Crude si nedrepte fata de ei insisi. E ca si cum ai alege sa-ti petreci existenta autoflagelandu-te in fiecare zi numai pentru ca asa ti s-a zis ca "e bine". Si, cu toate ca suferi si stii ca nu ai de ce, cu toate ca stii ca e nedrept continui sa o faci pentru ca "trebuie". Nu judec aici convingerile nimanui, nu sunt in masura sa fac asa ceva, dar iti vine sa te intrebi daca nihilismul nu e mai putin nociv decat o astfel de credinta.

moartea ta poate fi initierea mea, initierea mea inseamna moartea unei parti din mine iar moartea unei parti din mine, poate, va fi initierea altcuiva....and so on

roll the dice and let's begin
understand I'm not predictable
the usual tricks won't help you win in here
as all the luck belongs to me

raise the bet and make your move
take the prize and hang it on your wall
I'm not afraid to fall I've never been
you have to lose before you win

(Urma - Roll the dice)

Apel la raţiune şi la responsabilitate

2007-11-21T14:18:00.000+02:00

Dupa cum am promis uite si apelul.
Lista este deschisa pentru oricine!

În ultima vreme, au avut loc unele infracţiuni grave comise de imigranţi români în Italia. Pornind de la aceste cazuri dramatice, care trebuie tratate individual, conform legilor italiene şi în spiritul statului de drept, s-a ajuns la o atmosferă tensionată în relaţiile dintre Italia şi România (cu ecouri la nivelul instituţiilor europene), iar în opinia publică italiană s-a creat un puternic sentiment negativ îndreptat împotriva românilor şi a romilor proveniţi din România. Declaraţiile unor politicieni şi ampla mediatizare (nu întotdeauna la standarde profesioniste) a infracţiunilor au contribuit substanţial la amplificarea tensiunilor şi la apariţia în prim-plan a stereotipiilor şi prejudecăţilor etnice. După ce am asistat la „ronduri de pedepsire” a românilor (cu autori necunoscuţi, deocamdată), la incendierea unui magazin deţinut de o româncă şi la alte regretabile scene de violenţă verbală şi fizică împotriva românilor din Italia, un episod recent a avut drept protagonistă o respectabilă instituţie a statului de drept italian – Arma dei Carabinieri: o eminentă tânără actriţă de film din România, Laura Vasiliu (interpreta rolului principal dintr-un film românesc premiat cu Palme d’Or la Cannes 2007), aflată la Torino pentru a lucra la un film, a fost pe punctul de a fi arestată de o echipă de carabinieri care a pătruns noaptea cu brutalitate în camera sa de hotel. O tristă simetrie face ca, acum câteva luni, excepţionalul regizor Giuseppe Tornatore să fi fost agresat de un infractor de origine română (deşi, în acest caz, nu etnia este relevantă, ci calitatea de infractor). In cazul actriţei Laura Vasiliu s-a spus că agresiunea s-a datorat unei regretabile confuzii cu o infractoare căutată de poliţia italiană. Din păcate, această eroare aparţine unor reprezentanţi ai statului italian.

Într-un asemenea context, există riscul ca valul sentimentelor xenofobe, al confuziei, al acuzelor colective să crească, iar tensiunile dintre români şi italieni să ajungă la un nivel iraţional.

Este cu totul regretabil că, la începutul secolului al XXI-lea, în relaţiile dintre două ţări membre ale Uniunii Europene pot apărea asemenea probleme.

Considerăm că este momentul ca lucrurile să revină la normal.

Ca oameni de cultură, constatăm cu amărăciune că, într-un context atât de tensionat şi atât de confuz, devine aproape inutil să amintim originea şi tradiţiile noastre comune, asemănările dintre limbile şi culturile noastre, relaţiile privilegiate dintre ţările noastre. Scena publică a fost ocupată de zgomote mediatice, de acuzaţii colective, de false „dezbateri” şi, nu o dată, de comportamente iresponsabile.

Noi, semnatarii acestei scrisori, solicităm, din partea politicienilor şi autorităţilor, atât din România cât şi din Italia, semnale clare şi responsabile de angajare în rezolvarea tuturor problemelor. Dorim ca infracţiunile să fie judecate şi condamnate individual, după legile statului de drept, şi nu să se transforme în pretexte pentru acuzaţii colective. Solicităm mai multă responsabilitate din partea mass-media în reflectarea cazurilor de încălcare a legii: nu originea etnică a infractorilor este relevantă, ci faptul de a fi încălcat legea. Dorim, mai cu seamă, regăsirea unui echilibru în felul de a ne privi reciproc, ca indivizi şi ca membri ai unor societăţi – românească şi italiană – pentru care sunt mai importante lucrurile care ne leagă decât incidentele care, la un moment, ne creează probleme. Vrem să avem siguranţa că oamenii cinstiţi din Italia şi din România pot avea în continuare încredere unii în ceilalţi, pot lucra împreună, se pot bucura împreună, se pot simţi, în egală măsură, italieni, români şi europeni.

Pentru a reveni la normalitate şi pentru a evita escaladarea tensiunilor şi a prejudecăţilor etnice, facem un Apel la raţiune şi responsabilitate din partea tuturor – politicieni, autorităţi, mass-media şi cetăţeni, din România şi din Italia. Suntem convinşi că numai astfel pot fi depăşite asemenea momente critice.

Apelul este semnat de intelectuali români şi italieni.
(Semnăturile apar în ordinea în care au fost primite adeziunile)

Prof. Şerban Stati, scriitor, fost Ambasador al României în Italia (1999-2003), Comandor al Ordinului Naţional „Serviciul Credincios”, Cavaliere di Gran Croce dell’Ordine al Merito della Repubblica Italiana

Conf. Dr. Mircea Vasilescu, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, Cavaliere dell’Ordine „Stella della Solidarietà Italiana”

Prof. dr. Smaranda Elian, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti, Commendatore della Repubblica Italiana al Merito Culturale

Prof. dr. h.c. Andrei Pleşu

Aurora Liiceanu, psiholog

Nuccio Ordine, profesor la Università della Calabria, membru Humboldt Foundation, coordonator de programe la Institutul pentru Studii Filosofice din Napoli

Alex. Leo Şerban, critic de film, Bucureşti

Ambasador Dan Hăulică, Preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă

Prof. univ. Dan Grigore, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, pianist concertist, membru al Consiliului National al Audiovizualului din România

Dr. Monica Tatoiu, profesoară de matematică, director general al Companiei Oriflame Romania

Marcel Chirnoagă, artist plastic grafician

Prof. Dr. Andrei Cornea, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti

Conf. Dr. Ioana Pârvulescu, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti

Prof. Liviu Ornea, Facultatea de Matematică, Universitatea Bucureşti

Prof. Dr. Vintilă Mihăilescu, directorul Muzeului Ţăranului Român

Prof. Dr. Angela Tarantino, Facultatea de Litere, Universitatea din Florenţa

Oana Pellea, actriţă

Horia Roman Patapievici, Preşedintele Institutului Cultural Român

Prof. univ. Paul Cornea, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti

Prof. univ. Mircea Martin, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti

Prof. univ. dr. Bruno Mazzoni, Decan al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Straine, Universitatea
din Pisa

Prof. univ. dr. Luisa Valmarin, Titular al Catedrei de Limbă şi Literatură Română, Facultatea de Limbi Romanice, Universitatea „La Sapienza”, Roma

Prof. Dr. Coman Lupu, şeful Catedrei de Lingvistică Romanică, Limbi si Literaturi Iberoromanice, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Prof. dr. Alexandru Suceveanu, şeful sectorului Arheologie Greco-Romană şi Epigrafie, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti, responsabil ştiinţific al şantierului arheologic Histria, Cavaler al Ordinului Naţional pentru Merit, membru corespondent al Institutului Arheologic German

Prof. Dr. Andreea Vlădescu, Universitatea "Spiru Haret", Bucureşti

Prof. dr. Constantin Geambaşu, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Prof. univ. dr. Ioana Vintilă-Rădulescu, director adjunct, Institutul de Lingvistică din Bucureşti al Academiei Române

Prof. Dr. Helga Tepperberg, Facultatea de Litere, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca
Conf. univ. dr. Anca Crivăţ, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Profesor dr. ing. Mircea D. Pascovici, şeful catedrei Organe de maşini şi Tribologie, Universitatea Politehnică Bucureşti

Prof. dr. Antonio Di Grado, profesor titular de literatură italiană la Universitatea din Catania, director ştiinţific al Fundaţiei „Leonardo Sciascia"

Prof. dr. ing. Traian Cicone, Director de studii la Facultatea de Inginerie în Limbi Străine - Inginerie Mecanică. Cetăţean român de origine italiană

Prof. univ. dr. Lucio Felici, critic şi istoric literar, coordonator al Comitetului ştiinţific al Centrului Naţional de Studii Leopardiene, Recanati

Conf. Dr. Mihaela Mudure, Facultatea de Litere, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

Conf. dr. Octavian Roske, Universitatea Bucureşti

Dinu Flămând, scriitor

Dr. Gheorghe Pascovici, Institutul de Fizică Nucleară al Universităţii din Köln

Prof. Dr. Ion Bulei, istoric, fost Director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistă de la Veneţia (1997-2003)

Prof. Dr. Arh. Anca Brătuleanu, şeful Catedrei de Istoria şi Teoria Arhitecturii, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti, Comandor al Ordinului Naţional "Meritul Cultural"

Prof. dr. Lorenzo Renzi, titular al Catedrei de Filologie romanică, Universitatea din Padova

Prof. Dr. Dan Ion Nasta, Institul Naţional al Magistraturii, Bucureşti, cercetător principal la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, membru în biroul Centrului pentru Limbi Moderne, Graz, Austria; Centre Europeen pour les Langues Vivantes, Chevalier des lettres, République Française

Prof. univ. dr. ing. Dumitru Olaru, Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi, Facultatea de Mecanică

Prof. Marioara Sima, Şcoala Centrală din Bucureşti

Prof. dr. Domniţa Tomescu, Universitatea Ploieşti

Prof. dr. Gheorghe Stratan, şeful Catedrei de Istoria şi Metodologia Ştiinţei, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Cercetător ştiinţific, IFIN-HH, Bucureşti. Fost membru asociat la "Istituto Nazionale di Fisica Nucleare", LNL-Padova. Visiting Professor la mai multe universităţi italiene. Medalia de aur a Premiului "Primo Rovis", Fondazione Internazionale Trieste per la Libertà e il Progresso delle Scienze (1995)

Alexandra Ciocârlie, cercetător principal, Institutul de Istorie şi Teorie Literară "G.Călinescu", Bucureşti

Prof. Gennaro Montanaro, fost lector de limba italiană la Universitatea de Vest, Timişoara. Profesor de limba şi literatura engleză la Liceul „G.B.Vico”, Napoli

Dr. Monica Joiţa, Director ad interim, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistă de la Veneţia

Lector dr. Adrian Niculescu, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Cavaler al ordinului „Stella della Solidarietà Italiana”

Filofteia Stati, jurnalist, Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate, Bucureşti

Prof.dr. Dan Sluşanschi, Catedra de Limbi Clasice, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Prof. Dr. Sanda Reinheimer Rîpeanu, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Dr. med. Victor Mihail Cauni, medic primar urolog, Spitalul Clinic „Sf. Ioan” , Bucureşti, multiplu medaliat cu aur la Salonul Internaţional de Inventică, Geneva, 2007

Dr. med. Carmen Cauni, medic specialist psihiatrie, Bucureşti

Prof. Dr. George Guţu, şeful Catedrei de Limbi Germanice de la Facultatea de Limbi si Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti, preşedintele Societăţii Germaniştilor din România, preşedintele Societăţii Goethe din România, fost profesor asociat la Universitatea "La Sapienza" din Roma (2006)

Lector dr. Diana Gabriela Gavrilaş, Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti
Augustin Frăţilă, scriitor

Radu Gabrea, regizor, menţiune specială a juriului la Festivalul Internaţional de film "Istorie si Film", Alatri 2007

Conf. dr. ing. Gheorghe Prisăcaru, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi, Facultatea de Mecanică

Dora Pavel, scriitor, jurnalist la Studioul de Radio Cluj-Napoca

Prof. dr. Valeriu Dulgheru, Universitatea Tehnică a Moldovei

Adrian Popescu, scriitor, redactor-şef, revista ,,Steaua'', Cluj-Napoca

Prof. dr. Alexandra Cornilescu, Decan al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Prof. Mihaela Irimia, Director de studii la British Cultural Studies Center, Universitatea Bucureşti

Mimma Bruno, profesoară de istoria artei, Liceul Clasic „Cagnazzi”, Altamura (Bari)

Conf. dr. Liana Pop, Facultatea de Litere, Universitatea „Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

Prof. dr. Florica Bechet, şeful Catedrei de Filologie Clasică, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Prof. dr. Florentina Vişan, şefa Catedrei de Limbi Orientale, directoarea Centrului de Studii Chineze, directoarea Şcolii Doctorale de Studii Literare şi Culturale, Facultatea de Limbi Străine, Universitatea Bucureşti

Prof. dr. ing. Lucian Tudose, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Lector dr. Victor Andrei Cărcăle, Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava, Departamentul de Limba şi Literatura Italiană

Arh. Monica Mureşanu, doctorand în cadrul Universităţii de Arhitectură "Ion Mincu" Bucureşti

Drd. arh. Florin Mureşanu, asistent în cadrul Universităţii de Arhitectură "Ion Mincu", Bucureşti

Prof. univ. dr. arh. Rodica Crişan, şef de catedră, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", Bucureşti

Prof. dr. ing. Mircea Crişan, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", Bucureşti

Dr. med. Mihai Ioachimescu-Voinea, medic primar chirurg, Spitalul Clinic Universitar „Witting”, Bucureşti

Prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", Bucureşti

Conf. dr. Ioana Costa, Facultatea de Limbi si Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Dr. Nicolae Mocanu, cercetător la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară "Sextil Puşcariu" al Academiei Române

Prof. Arh. Nina Avramidou, Universitatea din Florenţa, Catedra „Pier Luigi Spadolini”

Prof. dr. Liviu Papadima, decan la Facultarea de Litere, Universitatea Bucureşti

Lector univ. dr. Maria-Luiza Oancea, Facultatea de Limbi si Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Giuseppe Cossuto, Ph.D., Roma

Lidia Bodea, doctor in filologie, Director General Editura „Humanitas”

Dr. Maria Teodorescu, cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" al Academiei Române

Marisa Chironna, profesoară de istorie şi filosofie la Liceul Clasic „Cagnazzi”, Altamura, Italia

Asist. dr. Anamaria Colceriu, Catedra de Limbi moderne aplicate, Facultatea de Litere,
Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

Arh. Cristina Săndulescu, Editor-fondator al revistei de arhitectură "O casă pentru fiecare"

Asist. univ. dr. Silvia Marin-Barutcieff, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti

Prof. dr. arh. Ana Maria Zahariade, şef al Departamentului de Istoria şi Teoria arhitecturii şi Conservarea patrimoniului, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", Bucureşti, laureată a Premiului Herder 2003

Teresa Nacci, profesor de litere la Liceul ştinţiific statal '' E.Fermi'' din Brindisi, Italia

Lector dr. Alexandra Medrea, Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, profesor de limba româna la Institutul Cultural Român de la Paris

Dr. arh. Victoria-Marinela Berza, expert european in planificare urbana si strategii de dezvoltare teritorială, cercetător ştiinţific în cadrul Centrului Interdisciplinar de Cercetări Avansate pentru Dinamică Teritorială, Universitatea Bucureşti

Prof. dr. Ion Simuţ, prodecan la Facultatea de Litere, Universitatea din Oradea

Prof. Margareta Dumitrescu, Facultatea de Litere, Universitatea din Catania

Asist. drd. arh. Elena-Codina Dusoiu, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti

Maria Kovacs, Director executiv, Reading and Writing for Critical Thinking International Consortium

Dr. med. Loretta Mussi, medic, Napoli

Dr. med. Alberto Mario D'Alessandro, medic chirurg, Napoli

Corina Constantin, traducător de limbă română la Tribunalul din Napoli

Dr. med. Massimo De Siena, medic chirurg, Napoli

Conf. dr. Carmen Muşat, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, redactor-şef „Observatorul cultural”

Prof. dr. Alexandru Melian, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti

Prof. dr. arh. Cristina Ochinciuc, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", Bucureşti

Angela Misiano, profesor de matematică şi fizică, Responsabil al Laboratorului de didactică a ştiinţelor, Planetario Provinciale Reggio Calabria

Prof. Maria Gioia Tavoni, Universitatea din Bologna
Cezara Susa, "International School of Paris"

Dr. ing. Liana Manolache, Director al Departamentului de Cercetare Finisaje şi Protecţii, ICECON S.A., Bucureşti

Conf. dr. Mianda Cioba, Catedra de Romanistică, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti, Director al Centrului de Studii Medievale al Universităţii din Bucureşti

Conf. dr. arh. Augustin Ioan, Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu", Bucureşti

Prof. dr. ing. Irina Bliuc, Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi, Facultatea de Arhitectură

Prof. dr. arh. Florin Machedon, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", Bucureşti

Prof. dr. Dan-Alexandru Grigorescu, Facultatea de Geologie, Universitatea Bucureşti,
Preşedinte de Onoare al European Association of Vertebrate Paleontology

Nicolae Şarambei, publicist şi scriitor, Director al Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate, Bucureşti

Andrei Oişteanu, preşedintele Asociaţiei Române de Istorie a Religiilor, Comandor al ordinului „Stella della Solidarietà Italiana”

Prof. dr. Speranţa Stănescu, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti
Lector univ. dr. Ileana Bunget, lector de limba română la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Torino

Dr. med. Paolo Fierro, medic la spitalul „Ascalesi”, Napoli

Giuseppe Stabile, doctorand, Universitatea „La Sapienza”, Roma

Secţia de traducători a Sindicatului Naţional al Scriitorilor din Italia (adeziune colectivă)

Prof. univ. dr. Laura Bădescu, Secretar ştiinţific al Facultăţii de Litere, Universitatea din Piteşti

Lect. univ. dr. arh. Cătălin Berza, Universitatea de Arhitectura şi Urbanism "Ion Mincu", Bucureşti,

Haller Béla, profesor de limba italiană, Liceul Teoretic „Bolyai Farkas”, Târgu Mureş, preşedintele Fundaţiei Castellum

Conf.dr. Ana-Cristina Halichias, Facultatea de Limbi si Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Adi Cusin, scriitor

Valentin F. Mihăescu, scriitor

Lector dr. Monica Fekete, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

Asist. dr. Octavian Gordon, Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Bucureşti

Conf. univ. dr. Călin Teutişan, Facultatea de Litere, Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca

Doina Stanislav, medic primar medicina muncii, Autoritatea de Sănătate Publică Bucureşti

Adrian Stanislav, fost Atasat al Apărării la Ambasada României de la Ankara

Conf. univ. dr. Sofia Sorescu, fost prorector al Institutului de Invăţământ Superior Piteşti

Dumitru Sorescu, medic primar medicină internă, Spitalul Judeţean Piteşti

Prof. univ.dr.Ioan-Aurel Pop, membru corespondent al Academiei Române,Universitatea „Babeş-Bolyai”, fost director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistă de la Veneţia

Conf. univ. dr. Laura Pavel, Facultatea de Teatru si Televiziune, Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca

Asist. dr. Miruna (Tiu) Bulumete, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Prof. dr. Cosmina Maria Berindei, Catedra de Literatura Română, Teoria Literaturii si Etnologie, Facultatea de Litere, Universiatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

Prof. univ. dr. Adriana Costăchescu, Facultatea de Litere, Universitatea din Craiova

Lector Margareta Sfirschi-Lăudat, Catedra de Filologie Clasică, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Conf. dr. Anda Rădulescu, Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere

Lector dr. Iulian Costache, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti

Prof. univ. Massimo Onofri, Catedra de literatură italiană contemporană, Universitatea din Sassari

Dr. med. Liliana Pădure, medic primar, Manager al Centrului Clinic Naţional de Recuperare Neuropsihomotorie pt. Copii "Dr. Nicolae Robănescu"

Marica Solomon, secretar ştiinţific, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti

Lector Valentina Negriţescu, Universitatea din Milano
Prof.dr.ing. Dumitru Pop, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
Paul Mutica, arhitect, preparator universitar la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca

Luminiţa Medeşan, profesoară de limba si literatura română, Colegiul Naţional „George Cosbuc”, Cluj-Napoca

Prof. dr.dr.h.c.mult Maria Iliescu, Presidente de la Societe de Linguistique Romane, Institut fur Romanistik, Universtat Innsbruck, Austria

Lector dr. Cristian Moroianu, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti

Prof.dr.ing. Dorian Gorgan, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Lector arh. Liviu Ianasi, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” Bucureşti

Eugeniu Bogdan Lungulescu, Principal Solutions Marketing Manager, Informatica Corporation, Redwood City

Prof. arh. Antonella Mamì, Universitatea din Palermo

Cristinel Mihai Pricop, Senior Project Architect, KlingStubbins, San Francisco, USA

Conf. dr. Liviu Franga, prodecan Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti

Prof.univ.dr. Ioan Bica, Universitatea de Vest din Timişoara
Arh. ing. Aurora Tărşoagă, specialist atestat M.C.C.
Lector univ. dr. Bogdan Neagotă, Catedra de Filologie Clasică, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Membru al Şcolii Române din Roma (generaţia 1999/2000)

Asist. drd.Oana Boşca-Mălin, Facultatea de Limbi si Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti, reprezentant al Fundaţiei "Bellonci"-Roma în România

Prof. dr. arh. Nicolae Lascu, prorectorul Universtăţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucureşti, vicepresedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice

Rodica Perciali - fondatoare principală şi preşedintă a „Romanian Museum” , Romanian-American League, Philadelphia

Prof. dr. Mircea Regneală, directorul Bibliotecii Centrale Universitare, Bucureşti

Prof. dr. Ştefan Andreescu, Facultatea de Ştiinte Politice a Universităţii Bucureşti

Mircea-Doru Brânza, doctor in Lingvistică, Departamentul de limbi şi culturi latinoamericane, Universitatea din Leiden, Olanda

Prof.dr.ing. Nicolae Popa, Universitatea din Piteşti, Facultatea de Mecanică şi Tehnologie
Vasile Moga, profesor la Colegiul Naţional "I.L.Caragiale" Ploieşti

Elena Carmen Faur, asistent de cercetare la Institutul de Lingvistică şiIstorie Literară "Sextil Puşcariu", Cluj-Napoca

Prof. dr. Ştefan Damian, şeful Catedrei de limbi şi literaturi romanice, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

Renata Tatomir, director al Institutului de Studii Orientale „Sergiu Al George”, Bucureşti

Lucia Dărămuş, scriitor

Drd. arh. Violeta Răducan

Luminiţa Ruva-Ciupitu, Principal, SmithGroup, San Francisco

Anna Balint, curator, scriitor, artist

scurta cugetare despre independenta gandirii, despre libertate si autonomie

2007-11-20T11:49:00.001+02:00

sau...
mai pe scurt....
hipnoza? cine naiba crede in asa ceva ...- pac!- cot-co-dè, cot-coc-dè

in sprijinul punctului meu de vedere doresc sa aduc vorbele unui mare intelept al zilelor noastre, unei fiinte care se bucura de mult mai multa credibilitate decat mine, ce mai, a unei somitati in ceea ce priveste cugetarile legate de viata si sensul acesteia:
GARFIELD!

Acum ca v-am atras atentia sa venim la subiect.
Ce este pe buzele tuturor de cateva saptamani? Care este acel subiect care s-a alaturat cu brio fotbalului si politicii, adica acelei categorii la care se pricepe toata lumea?
EXACT!
Romanii (cu unu’ sau doi de “r”) din Italia! Sau, sintetizand din intelepciunea populara:
“Mailat si porcii aia de italieni care vrea sa ne bate pt ca e invidiosi si a uitat ca ei e mafioti!”

Eu nu ma voi apuca sa dezbat subiectul pt ca nu ar avea sens si mai ales pentru ca motivul din care am apelat si la idoul meu Garfield este cu totul si cu totul altul, adica urmatorul:
Circa 200 de intelectuali romani si italieni s-au mobilizat si au redactat o scrisoare deschisa intitulata “Apel la ratiune si responsabilitate” in care, pe scurt, spun asa: haideti fratilor, am innebunit cu totii de ne dam in cap? hai sa recunoastem ca fiecare padure are uscaturile ei care trebuie tratate ca atare si hai sa nu ne mai dam in cap unii altora, e stupid.

Acest apel (pe care-l voi posta cat de curand) a fost trimis la presa scrisa, la TV si la agentiile de presa. Ehi bine, rezultatul?
1. Doar doua ziare publica astazi REFERIRI la respectivul apel dar nu apelul integral cu toate semnaturile
2. intre timp televiuziunile s-au intrecut in emisini care mai de care mai bataioase, in care se sustinea pe de o parte nevoia de dialog si de intelegere si toleranta, dar pe de alta parte se insista pe teoria conspiratiei, pe “criza cu premeditare” etc.

Acum vin si va intreb, in contextul in care scandalul face raiting si nu incercarile onorabile si elegante de calmare a spiritelor, oare numai eu vad ca de fapt oamenii se bat si se injunghie pe strada (atat aici cat si in Italia) pentru ca se uita la televizor?!?

Pentru cine a uitat sau era la baie cand am postat afisul cu garfield: “It’s his world...we just live in it!” – trist!

Vorba chinezului: "Na-ti-o franta ca ti-am dres-o!"...sau din seria: "a venit, a venit toamna" si macar de-ar fi numai asta...!

2007-09-05T15:39:00.002+03:00

Ehi bine da, a venit toamna.

Nu, nu va uitati afara, nu va lasati inselati de faptul ca e soare, cer senin si vreo 30°C....si daca se intampla sa vedeti pe strada o tanara atragatoare dar infofolita, incaltata cu bocanci militari, purtand pe umar un rucsac din piele neagra si in mana o umbrela...ehi bine, da, sunt chiar eu si sa stiti ca...PLOUA! Da! Desi inca nu v-ati dat seama este frig si ploua ... ca mie asa mi-a zis Busu de dimineata si daca nu ploua azi sa vezi ce-i dau eu o umbrela de nu poa' s-o duca!!!

In alta ordine de idei, pentru oricine se intreaba cum a fost in concediu: FOARTE BINE!

Iar pentru cei ce inca se mai intreaba de ce n-am postat nimic despre concediu si intoarcerea din el (adica concediul [aici cacofonia este considerata marca stilistica]): pentru ca a fost concediul meu! luati-va si voi unu', ce va pasa de al meu? si, in afara de asta: well....ati fi preferat sa va povestesc ce frumos a fost, ce bine m-am simtit, ce vreme am avut in timp ce peste voi veneau coduri care mai de care mai colorate sau inundatii? Eh, deci .... de-aia n-am scris!

In continuare, pentru cei mai carcotasi, prezentam argumente in sustinerea titlului si, in special, a chinezului cu vorba lui cu tot:

1. Grecia arde si Europa se bronzeaza si, ca tot s-au plans grecii ca prea arde si nu e strop de apa din cer sa curga (eram in pasa lirica, ce sa-i faci, hartistu' tot hartist): le-a trantit si o inundatie sa-i linisteasca, da' n-a nimerit zona, a aruncat apa peste aia pe care nu-i ardea nimic.

2. In Bucuresti inca nu ploua, si eu am umbrela cu mine....mai e totusi o ora pana plec de la birou...mai e timp

3. Afara e cald iar la mine in birou e frig de mori, nu, nu de la aerul conditionat, asa cum spunea cineva, vazandu-ma infofolita intr-un sal de lana pe cand afara erau 45°C: da' de ce nu-ti dai aeru conditionat mai incet?

Apai, eu nu spun ca as fi vreun geniu, da' sa nu exageram ca totusi nu sunt Monica Columbeanu (aici cacofonia este primita la pachet de catre Monicuta impreuna cu mereu tanarul sau sot)...!

4. In momentul de fata primesc mail-uri de la un fost coleg de scoala generala, nu ne-am mai vazut de aproape 10 ani si acum imi zice: esti cel mai mare mister din viata mea, nu inteleg de ce nu vrei sa vorbesti cu mine!

Is it just me or doesn't make any sense? Acum, serios: da' ce-oi fi vrand sa vorbesc?!! nu m-ai intrebat nimic!

In continuare nu se vede niciun norisor pe cer in Bucuresti....HELOO!!! Am umbrela!!!!!!!!!!!!

5. Am vazut ieri la televizor o stire potrivit careia un ins ar avea in inima niste ciuperci, sau, potrivit tinerei reporterite: niste formatiuni vegetale. Bietul Boris Vian! Ce s-ar alege de reputatia lui daca ar mai fi in viata?! Se pare ca atunci cand el a scris despre fata careia ii creste un nufar in piept...nu era chiar asa suprarealist cum se credea.

Damn! Am zis eu ca nu poti avea incredere in suprarealisti!

6. De circa 2 luni inghit pastile de slabit, nimic grav, ceva pe baza de plante.....si....rezultatele n-au intarziat sa apara: m-am ingrasat!

In incheiere nu mai am de spus decat: Busu, auzi ceasu? tic-tac, tic-tac timpu' trece dragu' meu, si cand s-o face 18.00 si voi pleca de la birou, iar afara va fi cald si soare....sa te pregatesti de o surpriza! And remember: you cand run but you can't hide! MUHAHAHAHAHA

si, ca o concluzie:

Bine ca ai dres-o, acu' da-mi-o inapoi s-o frang eu la loc si nici ca ti-o mai dau, mai bine ma lipsesc decat sa mi le dregi tu!